<<<… Oamenii sunt pregatiti pentru a percepe lucrurile complexe ale simplitatii Legilor Universale. In fata faptului implinit chiar si astfel de orgolii vor tacea.
Tot astfel si viata, nu este un proces verbal cu detalii si comentarii la tot pasul. Dar elucidarea unor norme elementare cum sunt aceste Legi, ne dispune sa fim mai realisti astfel incat sa nu ne framantam la orice miscare. Unde au fost astfel de Legi, dar mai bine zis unde am fost noi?
Pentru majoritatea, aceasta epoca este cea care va deturna astfel de aiureli din toate domeniile de activitate sociala fara nici o restrictie, si fiindca o epoca s-a terminat, s-a epuizat, programul-divin implica un alt numar, un alt sens pentru a ne realiza. Astfel de etape pur si simplu au trecut pe langa noi, tocmai de aceea majoritatea se gaseste intr-o configuratie deosebit de zapacita, neputand folosi rezultatele unor astfel de etape ce si-au vazut de programul, de drumul lor. Este curios faptul ca azi multi nu stiu pur si simplu pe ce lume se afla, o remanenta biologica i-a determinat sa nu determine, sa nu faca minimum de efort, ori de cate ori au fost in vizita prin plan-fizic; au crezut ca nu-i priveste si acum chiar ca astfel de lucruri nici nu se uita la ei, tratandu-i ca relicve pierdute in ratacire. De aici obisnuinta apare ca un fel de hibernare de mii de ani, daca privim cu atentie la asemenea fiinte observam ca se manifesta cu metodele si instrumentele pe care le-au apucat cand au facut un minim de efort, dupa care au cazut intr-o letargie sora cu fratele mortii. Nu este prea tarziu dar pe de alta parte nici nu ai dreptul sa le trezesti, daca nici mimetismul nu le poate atrage in cursa evolutiei atunci inseamna ca sunt iremediabil pierdute pentru programul divin prin care astfel de entitati ar fi trecut, ar fi realizat un pas pasnic si real in suita unei vieti cat de cat mai senine, mai normale. Ele s-au adaptat la un grad de suferinta prin care au coborat stacheta normalului astfel ca orice gest de a le scoate din starea de obisnuinta le aduce cele mai crunte dureri, suferinte. Prin suita trebuie sa intelegem ca toti suntem intr-o astfel de solutie paradoxala, dar cat de cat suntem ceva mai aproape de poarta, de locul unde astfel de privelisti ale realitatii se pot percepe. De ce spun astfel de lucruri? Pentru a scoate in evidenta mozaicul deosebit de strans, de bogat in elemente de compozitie a unei astfel de societati, pe de alta parte natura originalitatii determina si ea astfel de reliefuri care de care mai deosebit. Ceea ce trebuie este doar revenirea asupra propriei noastre vieti, a ne raporta la propriile elemente, a le pune in ordinea firescului, chiar daca nu stim care este aceasta ordine. Curios, daca observam si mai ales lasam lucrurile in pace, ele ne duc incet-incet spre un sens, acest merit este determinat de bunul simt, de spiritul de observatie, de curajul de a determina o relatie cu lucrurile. De altfel situatia devine destul de comica prin faptul ca majoritatea cred ca lucrurile sunt moarte, obiecte fara nici un sens, le iau ca atare lipsindu-se de eficacitatea unui sens prin care ar fi descoperit o cale. Lucrurile materiale, peretii, scandura gardului, nu sunt iluzii ale unor alte iluzii, sunt tot atat de vii ca si noi doar ca au un alt plan de vibratie, in rest toate una sunt. Neavand un minim credinta degeaba accedem spre cele superioare fiindca vom determina un inferior superior. Friptura, careia stim ce sa-i facem, ne vorbeste in felul ei despre ceea ce se intampla si va asigur ca nu spune lucruri tocmai placute, dar suntem orbi si surzi, cum sa percepem ca friptura din fata noastra, chiar si cea din spate suntem chiar noi prin prezentare si reprezentare, determinam prin a declansa Karma dinamica, de moment, prin care dupa un scurt drum, timp, vom ajunge sa aratam ca friptura, dar de unde atata imaginatie? Aceasta exista, dar prin obisnuinta si un bun simt dresat de o educatie si mai dresata, suntem instructionati sa lucram automat. Trecem prin plan fizic ca gasca prin apa, nu intelegem ca ar trebui ne trezim pentru cateva secunde, dar seriozitatea si traditia ne dau cate una in cap de adormim imediat satisfacuti ca este bine. Da, este un joc al iadului, poate spune cineva ca este greu, poate, mai mult pentru aceste impozite si taxe, pentru atatea ce cateodata chiar ne miram de ce facem un lucru si totusi il facem fiindca linia partidului este ortodoxa. Noroc cu copiii cosmici care stiu sa se joace pentru a nu deveni jucarii, doar ei mai aduc tehnologia, muzica, sisteme de organizare mai dinamice si frumoase, optime si eficiente, gratie lor ne mai putem pierde prin plan-fizic ceva mai usor, fara razboaie si tipete de veselie datorate faptului ca cineva ne-a smuls un brat fara sa-si ceara scuze. Este o alta fateta a anesteziei, a unei betii cosmice, a unui chef de pomina unde vesnica pomenire este non-stop. Dar ce importanta are, mai ales cand vezi o fetita de 83 de anisori ca si dracu fuge de ea, ceea ce au cautat au gasit, atat unul cat si celalalt. Vezi cate un baietel de 79 de primaveri cum cu o verva apostoliceasca declara un arbore c-ar fi ocrotit, altfel s-ar fi catarat in el jucandu-se fara nici o idee fixa despre speciile care se pierd…>>>
COLECTIA 17 _ 17 Q _ LEGEA POLARITATII _ ION DUMITRESCU _ ELTA UNIVERSITATE