Evenimente 2022

2024

Efectul de tarata

Este o expresie care intra in suita altor tipuri de efecte cum e efectul de sera, efectul de rezonanta, efectul de piramida, de turma, etc.
Sa vorbesti despre un lucru banal cum este tarata ca ar reprezenta un efect si ca merita consemnat poate sa para un lucru neserios.
Doar exista si expresia populara ca doar porcii mananca tarata, insa ei nu isi gasesc „mantuirea” prin afectiuni cardiovasculare sau neuronale, ci pe baza unor traditii cat se poate de „serioase”.
Abordam acest subiect si fiindca este una din activitatile Eltei de a realiza Painea Elta – Azima din tarata deshidratata de grau la temperaturi apropiate de cele ale corpului uman.
In felul acesta nu isi pierde valoarea biologica, enzimatica si calitatea esentiala de fibra vegetala, ca o maturica pentru traiectul digestiv si cavitatea stomacala.
Pana aici este un fel de prezentare a ceea ce facem si un soi de reclama simpla a produsului nostru.
Orice afirmatie se verifica prin consecinte si nici aceasta nu scapa probei „timpului” iar aici vorbim de fapte care se certifica prin rabdarea continuitatii.
La Conferinta de la Sibiu ne intalnim ca expozanti cu o echipa minunata ce au o clinica de restabilizare psiho-fizica am putea sa ii spunem.
Iau azyme de la noi pe care le ofera oaspetilor, asa ii numesc pe cei care le calca pragul, ca sa le faramiteze in mancare.
E un gest frumos ca nu ii numesc pacienti, clienti, consumatori, ci oaspeti, ii introduc ca prieteni in lumea lor.
Doar prin acest gest au putut sa vada transformari si schimbari in starea de sanatate a celor care o consuma.
La intalnirea bilunara de la Piata Altfel vine si prietenul din Sibiu ca sa mai ia o transa mai consistenta de azyme pentru ei si oaspetii lor.
In plus vede si ce e pe la celelalte standuri, practic, pleaca cu niste sacose pline de produse si de bucurie.
Prin aceasta ritmicitate incep sa apara cei care se intalnesc cu azyma si vad efectele, ea devenind motivul principal al vizitei lor.
Originalitatea naturii este regasita si aici prin faptul ca un lucru aparent simplu are consecinte asa de importante pentru starea de coerenta mentala si fizica a fiintei umane.
In general Omului daca ii dai ceva spectaculos, eventual ritualuri mistice sau incantatii pe care sa le recite intr-un picior, ceva sofisticat, imbratiseaza repede acest complicat.
Ca sa scape de inconvenientele unei vieti traite haotic cum e mentalitatea actuala i se induce ca e de ajuns sa iei o pastila si poti continua distractia.
Amortirea data prin pilula il duce in punctul in care nu mai intelege ce e distractia!
Pe fondul experientelor avute cu diverse ocazii, targuri, conferinte, diverse manifestari sociale, ceva iese in evidenta.
Cetateanul incepe sa nu mai caute spectaculosul, miraculosul, acest ceva rapid si facil care sa ii ia simptomele ca sa continue in acelasi fel.
Iar acest lucru este mai accentuat dupa mascarada medicinala mondiala cu sperietori virusologice.
Am putea sa ii spunem si criminala fiindca e documentat un numar de 17 milioane de oameni care ”au trecut dincolo” din cauze asociate serului experimental denumit vaccin.
Ca o comparatie in primul razboi mondial cu fost 10 milioane de victime si ironia manifestarii, dupa razboi din cauze asociate asa-zisului vaccin pentru gripa spaniola au fost 12 milioane!
E cazul sa vedem ceva mai in profunzime ce se petrece fiindca nu ridicam ode taratei deshidratate, dar ne referim la fibra vegetala pe care o gasim in legume si fructe, in verdeturi si radacinoase, vii, netratate termic.
Deshidratarea are rolul ei fiindca fibra trecuta prin acest proces se comporta ca un burete uscat si absoarbe mai mult decat o fibra care vine cu umiditatea ei proprie, cea deshidratata facand mai eficient curat in urma ei.
De ce efectul de armonizare asupra intregului ansamblu al fiintei umane este atat de evident si de sesizabil?
Fara pretentia de a vinde rosii la gradinari doar punem cap la cap lucruri pe care le cunoastem pentru a le privi si dintr-o perspectiva mai adunata.
Al doilea creier e denumirea pe care o poarta stomacul avand numarul cel mai mare de neuroni dupa creier, desigur.
Toti avem creierul format din neuroni, la unii se vede mai mult, la altii mai putin, diferenta e data de felul in care lucreaza ei intre ei.
Cat de flexibili sunt si deschisi la experiente noi si inovatoare!
Stomacul preia procesarea biochimica a alimentelor introduse in corp, face si el ce poate sa scape cu fata lui de stomac cat mai curata.
Cand vine carne el proceseaza si elimina acid clorhidric, nu cel din magazinele de chimicale, cel emis de corpul nostru.
Secretia sa este cu atat mai acida cu cat alimentatia e mai toxica si se apara in felul acesta aparandu-ne si pe noi.
Aciditatea generata se adreseaza intrusilor dar ea ramane in continuare afectand functionarea stomacului.
In plus, atacurile sunt repetate si ritmice, nerealizand ca cetatea care e asediata este corpul nostru,Templul nostru divin.
O masa copioasa traditionala inseamna inceperea unui razboi stomacal; chiar daca oamenii isi zambesc la masa fiecare poarta in el un conflict nevazut.
Incepe sa fie vazut dupa o perioada si se numeste burta!
Burta reprezinta largirea frontului, se mareste spatiul de conflict, daca inainte stomacul riposta cu dronele lui biochimice si cu ceva rachetute, acum are loc.
Incep sa apara diviziile de blindate hormonale care dau batalii grele la pomana porcului, nunti si botezuri, taiat de mot si alte ceremonii.
Infanteria stomacala incearca sa tina linia frontului in zilele normale, iar aceasta linie a frontului inseamna mentinerea corpului in viata.
Comandourile sucurilor gastrice intra pe rol la pranzuri de afaceri si aviatia care planeaza printre norii digestivi la cinele romantice.
Te mai miri ca nu traieste lumea in pace, ea incepe de la masa!
Sunt multe toxine care in urma acestor procese intra in sistemul sanguin si ajung si la creier.
Logica, viziunea, claritatea, luarea unei decizii si necesitatea ei sunt incetosate de incapacitatea creierului de a functiona.
A nu se lua decizii importante cu stomacul plin!
Era o stire, la un moment dat, ca un presedinte al Statelor Unite mananca in fiecare zi la ora 10 un mare hamburger cu de toate.
Iar acest Om lua decizii care afectau o lume intreaga, bine ca nu e de capul lui, insa nici ceilalati credem ca nu stau mai bine.
Dupa acest preambul, al doilea creier care este stomacul reprezinta redistributia energiei in corp si minunat e sa fie cat mai curata si fara toxine.
In felul acesta creierul e inundat de energie si mai putin de o ceata derutanta rezultata din procesele biochimice determinate de digestie.
Ce constata cei care isi purifica prin fibra vegetala, indiferent ca este azyma sau de alta natura, al doilea creier, ofera claritate mai buna la primul.
Lucrurile par mai limpezi si logica e mai vizibila, pot lua decizii mai coerente pentru viata lor si a celor din jur.
In plus starea fiziologica se imbunatateste, mintea e mai clara si sanatatea, per ansamblu, mai buna.
Iar acest lucru e bazat pe simplitatea eliminarii impuritatilor din corpul nostru pentru ca el sa-si regaseasca armonia si frumusetea fizica si psihica.
Miracolele sunt simplitatile proceselor naturii pe care le luam in serios!
Cineva intreba mai in raspar, voi vreti sa salvati lumea cu tarate?
Lumea nu are nevoie sa fie salvata si noi ne adresam Omului fiindca are capacitatea sa se salveze pe el insusi.
Unitatea de masura a lumii e Omul si cu cat e mai luminos si mai armonios si lumea capata chipul si asemanarea lui.
Iar al treilea „creier” este inima care are in jurul ei peste patruzeci de mii de neuroni ce trimit date creierului.
Ea interactioneaza direct cu centrala denumita stomac prin energia pe care o furnizeaza ea si mai apoi isi trimite informatiile la creier cu instructiuni de actiune.
Comunicarea cu creierul poate fi mai greoaie daca il apuca gandirea!
Sunt aspecte cunoscute la modul popular ca expresii, „mi-am simtit stomacul de piatra” ca urmare a unei sperieturi.
Nu zice cineva ca mi-am simtit capul de piatra, sa nu para bolovan!
Mai e perioada de indragosteala cu fluturi in stomac cand se intalnesc cei doi.
Suna mai romantic sa spui ca ai fluturi in stomac decat in cap, ca sa nu dai idei psihiatrice.
Cu fluturi in stomac confirmi ca ai un stomac relaxat si indragostit care are destula energie sa nu mai ceara mancare.
Asa au loc si fluturii sa zboare!
Functionam cu trei centre, unul e centrala energetica in care daca punem calitate energia e mai abundenta, al doilea e creierul care asculta de primul, care e inima.
Aici e comandamentul suprem, localizarea comunicarii cu divinul din noi, ea decide directia si o comanda la creier sa imagineze metoda.
Energie de la stomac, decizie de la inima si metoda logica de la creier.
Universul le aseaza corect in corp si Omul se imita pe el insusi cand observa natura; comandamentul nu e in linia intai si centrala de energie e mult in spatele frontului.
Capul este deasupra umerilor fiindca e in linia intai, sa vada orizontul, inima e spre centrul corpului unde e aparata si centrala ceva mai jos.
La o adica capul o trage cum se spune!
Nu o sa pui inima in locul capului, ai vedea pulsul cand te piepteni!
Prin normalitate si firesc ne degajam de impuritati inlocuind si mai putin impunandu-ne regimuri si tehnici draconice.
Ce e fortat forteaza o extrema si duce spre conflict interior pe cand a introduce solutia in viata noastra in masura adaptarii la ea ne construieste o eliberare treptata din cusca in care eram confortabil de chinuiti.
Adaptarea ca si mimetismul sunt instrumente temporare pana ne luam carma vietii in propriile maini.
Alimentatia odata constientizata devine un instrument al trezirii la viata reala in care descoperim aleea unui sens si mai putin un bulevard plin de victime.
Nimanui nu-i place cum traieste, dar daca asa fac toti asa e viata.
Viata are legatura cu invatarea din consecinte, se descopera prin perfectionare si se traieste prin sensul ei unic, de la interior la exterior.
Pe masura ce pasim cu rabdare descoperim ca suntem aceasta existenta si ceva mai mult, ca ne recunoastem ca generatori de energie a vietii.

MarcelAlyna – Elta
24 02 2024
Bucuresti

 

 

 

2023

Conferinta de terapii holistice si metafizice Sibiu

Conferinta aceasta este, de fapt o suita de conferinte timp de trei zile incepand de la ora 10 pana la 9 seara.
Cu o pauza de masa de o ora pe la doua si se continua sirul de conferinte tinute de mai multi oameni care au ceva de spus si dorinta de a oferi si de a se exprima.
Am intrat un pic mai abrupt in organizarea conferintelor, o organizare buna si practica as putea spune, nemteasca in sensul clasic al termenului.
Gasim o cazare la cateva strazi de locul unde se desfasoara evenimentul si primul lucru pe care il facem cand ajungem dupa amiaza in Sibiu e sa ne cazam.
Dupa aceea mergem sa vedem locatia si ne intalnim chiar cu presedintele asociatiei care organizeaza acest eveniment.
Facem cunostinta, vedem unde este masa noastra si ne mai intalnim cu unul dintre expozanti care deloc intamplator vine sa isi amenajeze standul cu o zi inainte.
Noi suntem pozitionati la parter unde sunt cam 15 standuri si la etaj inca vreo cinci, iar el este pe un hol la finalul scarilor care dau in sala de conferinte.
Un om minunat care are multe lucruri mici si diverse, zeci de bratari, cercei, amulete, dispozitive de mai multe feluri si utilizari.
Doar ca sa le asezi ai nevoie sa intri intr-o stare de zen fiindca necesita cel putin doua ore sa le pui pe pozitie.
Ii spunem ca noua ne trebuie ceva mai putin sa amenajam standul chiar daca e ceva de aranjat.
Trecem podul peste raul Cibin care reflecta inapoi stralucirile becurilor aprinse pe ambele sale maluri.
Ne indreptam spre centrul istoric pasind pe pietrele cubice si pe sub arcadele specifice unui burg german.
Fost castru roman construit prin 108 langa o asezare care exista si ea de ceva vreme!
Multe talpi au pasit si pe aici, oameni imbracati in diverse haine ale epocii aferente, cautand ceva si gasind ceea ce nevoia de moment decide.
Pasim si noi acum atrasi de conferinte de metafizica, mergand spre targul de Craciun din centru.
Mos Craciun e o reprezentare a metafizicului ca personaj de poveste asa ca suntem in rezonanta cu manifestarea la care participam.
A doua zi incepem sa ne adunam cei care ne amenajam locurile, o parte din cei care sunt programati sa tina conferinte si organizatorii, fireste.
Este o atmosfera diferita de alte evenimente la care am mai fost, in sensul ca nu e un targ cu o participare populara.
Aceasta e a noua editie si deja e creata o vibratie care are o constanta, vine aici cel care chiar este interesat de informatii care tin de un sens al vietii.
Faptul ca e o suta de lei pe zi participarea – donatie la conferinte si intrare la standuri spune despre cei care vin ca sunt mai mult decat interesati de domeniu, dar si implicati in viata lor.
Cei care trec pe aici sunt intr-o explorare a fenomenului spiritual, ca sa ii spunem asa.
De altfel totul este fenomen spiritual daca numim existenta in felul acesta!
Cum e firesc facem cunostinta intre noi, cei cu standuri si cei care au de conferentiat, se realizeaza o legatura intre oameni care vin din mai multe directii, atat la propriu cat si la figurat.
Felul in care se succed grupurile e aparent mai lent, intra la conferinte si raman acolo cat dureaza pana la pauza.
Pare ca nu se intampla nimic deosebit!
Ne gandeam noi ca la pauza or sa iasa pe la standuri si o sa fie ceva mai aglomerat (din experientele anterioare); iesind la masina sa mai iau ceva imi amintesc ca este pauza asa ca ma intorc repede sa nu ratez navala.
Nu numai ca nu era nimeni, dar erau lipsa si cei care mai stateau pe la standuri.
Am inteles miracolul, se petrecea masa de pranz!
E un miracol valabil pentru mai multe forme de viata sociala de la paznic pana la prim ministru!
Dar un ritm incepe sa se creioneze si sa se aseze ca un rau care curge lent dar are forta mare.
Conferintele se axeaza pe terapii complementare care la randul lor frizeaza metafizicul ce reprezinta realitatea vietii.
Credinta joaca la randul ei un rol important in tematica conferintelor, una care nu e prea departe de religie.
Iar nu in ultimul rand e asociata sanatatea cu pacea si intuitia aceasta e parte din normalul vietii fiindca afectiunile reprezinta o agresiune asupra corpului fizic.
Bolnavul e in razboi cu el insusi si de aici agresiv cu toata lumea de aceea e fireasca alipirea celor doua idei, sanatate si pace.
Incep conferintele si oamenii mai umbla pe la standuri sa vada despre ce e vorba si stiu sa observe si sa aprecieze, sunt in tema ca sa spunem asa.
Poate ca acesta e si motivul pentru care nu pare ca e un efort dupa o zi de activitate fiindca vin pe rand la mese si nu e asa de solicitant ca atunci cand sunt multi dintr-o data, mai ales ca discutiile sunt orientate pe a darui si nu pentru a stoarce din energie.
Cum discutam cu amicul cu multe bibilutze plasat la capatul scarilor, ii place ca nu trebuie sa explice foarte mult, cei care ii vin la masa sunt deja mult mai informati in aspecte care tin de latura subtila a vietii.
La conferinte fiecare isi expune partea lui de adevar in fata celor care sunt in rezonanta cu el.
Probabil ca suna mai interesant cand sunt in sala si cei care nu sunt in rezonanta asa se creeaza o opinie mai obiectiva.
Oricum, cea mai obiectiva opinie este reprezentata de fapte!
Sunt si nume ceva mai sonore care participa la aceste prelegeri, sonor in sensul de expunere publica.
Unul este domnul Florian Colceag promovat si adus in atentia publica de mass media pe subiecte legate de educatie care sustine o alocutiune despre leader ship.
Fireste ca e o expresie romgleza de fapt mai mult engleza!
Aspectul care retine atentia e ca societatea trebuie sa fie condusa de un lider admnistrativ, primarie si guvern, unul spiritual si unul politic.
Liderul spiritual e cel care da directia de evolutie a societatii si il explica foarte bine, cel administrativ e responsabil cu organizarea, dar despre cel politic nu zice mai nimic convingator.
Pe undeva este si firesc fiindca cei care au inventat politica numesc societatea lor polis sau cetate si administratorii treburilor curente sunt denumiti politicieni.
Grecii antici se refereau la politicieni ca la niste oameni onesti pusi in slujba comunitatii, intrebarea ar fi cum ii vedem noi acum?!
Liderul politic cu conotatia de azi e nu numai inutil, dar mai mult incurca, insa triada de conducere sociala o gasim tot la societatile anterioare si mai intelepte.
Dand doar doua exemple, la triburile amerindiene si la societatea daca, exista liderul spiritual, preotul sau vraciul, liderul administrativ, seful de trib sau capetenia si al treilea personaj e unul format din mai multi, sfatul batranilor care ofera decizia cea mai inteleapta.
In fata acestui personaj colectiv deciziile sunt respectate si de catre liderul administrativ si de catre cel spiritual.
Societatea e formata din oameni si fiecare are drumul si aportul sau la formarea unui intreg.
Un alt nume e Dorel Visan care are o atitudine ceva mai asezata asupra lucrurilor.
In afara faptului ca se comporta ca un ardelean hatru si intelept, cu o vorba domoala si apasata, pune accentele pe esenta lucrurilor.
Si-a inceput cuvantarea mentionand ca „aici in Sibiu e o mare scoala de popi, dar nu e nici unul in sala. Asta arata ca nu sunt interesati de credinta.”
Intr-un interviu desfasurat la trei metri de noi ii spune unei interlocutoare ca daca vrea sa faca ceva pentru ceilalti sa scoata hypermarketurile din tara care vand cuie de sicriu pe post de produse.
Dupa care adauga, „sa cumpere paine duhovniceasca din aceasta pe care o face domunul”.
Se refera la azyma si cand spune domnul la mine fiind acolo, insa „painea duhovniceasca„ e realizata prin colaborarea mai multor doamne si domni.
Asa ca pentru intelegerea noastra o trecem generic in registrul universal ca fiind „painea duhovniceasca creata de Domnul”
La un moment dat apare si Deceneu, asa il denumim, un cetatean imbracat ca in filmele si imaginile pe care le stim dspre acest intelept al dacilor.
Cu desaga si haine geto – dace si nu in ultimul rand, cu vril!
La acest accesoriu am fost ceva mai atent ca sa vad daca e incarcat ca cel al lui Moise sau Merlin, poate aduce ploaia sau o ia, daca functioneaza.
Nu stiu daca e incarcat insa probabil ca are semnal fiindca a doua zi a venit imbracat la fel de exotic, ca aparitie, dar pe tonuri de albastru.
De aici deduc ca are mai multe costumatii de genul acesta!
La un moment dat se aseaza la doua scaune distanta si am ocazia sa il observ mai bine, de la opinci care sunt autentice pana la pelerina.
Chiar isi da interesul sa fie original, singurul lucru car il plaseaza in secolul 21 e telefonul pe care il foloseste sa filmeze.
Vrilul il rezeama de o ferastra, nu umbla asa cu el peste tot!
Insa realizez ca e incarcat, doar vine cu el de acasa, fiindca afara incepe sa ninga cu niste fulgi mari si pufosi, dacici!
Atmosfera de aici respecta credinta tuturor si reprezinta un moment frumos de comunicare, de impartasire si daruire.
Fiecare cu ce a descoperit, ce experiente are, totul animat de dorinta de a a oferi si de a invata lucruri noi.
Mai apare cate un personaj care face pe extravangantul, vede chakre rasucite si se ofera sa le rezolve.
Ca in medicina alopata, intai cauti ori creezi o problema dupa care vii sa o rezolvi!
O mama care are si stand aici a venit cu baiatul de patru sau cinci luni si e o prezenta minunata si originala in acelasi timp.
La asemenea varste copii vad mai mult energetic decat fizic si baiatul are perceptii foarte clare; daca nu ii place de cineva se vede ca nu ii convine energia persoanei respective.
Poate persoana respectiva are chakrele pe marsarier, dar cui ii zambeste inseamna ca are energiile potrivite.
Acest copil e un fel de sinteza la evenimentul nostru, e copilul din noi care doreste sa se trezeasca si sa impartaseasca si sa invete.
Bajbaiala face parte din trezire nu din ratacire, se rataceste cel care nu mai vrea sa iasa din bajbaiala!
Venim din diverse colturi de existenta si ne intalnim aici ca o confirmare a unui sens dincolo de forme si ignoranta.
Vorba cuiva chiar din prima zi, o sa ne fie dor unii de altii dupa ce se termina, dorul fiind energia si legatura subtila.
O magie ce devine liantul legaturii universale dintre noi si felul in care o cultivam in interiorul nostru.
Aceasta manifestare e un moment de intalnire intre oameni care isi aduc luminile impreuna realizand o stralucire.

MarcelAlyna – Elta
19 decembrie 2023
Bucuresti

Equinoxia

Titlul este inspirat de o colaborare cu noii nostri prieteni despre care povestim la un moment dat in articol si care au o locatie denumita Yardinia.
Equinoxia ar fi o punere in evidenta a valorii Yin din energia Equinoxului cu ziua egala cu noaptea si ea suna ceva mai simpatic.
Doar nu era sa ii spunem Equinoaxa!
Asa cum e construit Universul nu prea stie ce inseamna egalitate; in imaginatia noastra infinita am transformat ideea de egalitate intr-o norma si chiar in forme de organizare sociala, cum e comunismul.
Pe vremea cand societatea era impartita ideologic destul de limpede, nu neaparat corect dar stiai, cumva, cum stau lucrurile, ne uitam ca la meciuri atat in zona capitalista cat si in cea comunista.
Fiecare vorbea despre o forma de egalitate, comunismul despre una in care suntem toti la fel si nu poti sa zbori prea mult in afara gardului, iar capitalismul ca suntem toti egali in sanse si putem ajunge orice vrem daca ne dorim destul dar nu in afara cardului.
Asa a fost ambalat visul american, vii de oriunde cu mainile in buzunare si poti ajunge presedinte.
Doar ca a uitat sa mentioneze ca dai peste altii care au ajuns inaintea ta si care s-au imbogatit fiindca au stiut sa bage mainile in buzunarele altora.
Fireste cu finete, tu cel care esti la inceput esti incurajat sa prinzi ceva cheag fiindca si buzunarele tale trebuie sa aiba un continut care sa fie talharit, pardon, taxat.
Sunt destule feluri prin care afli ca ar exista o egalitate sociala falsa si ele sunt cultivate de mult timp de catre cei care s-au catarat in varful societatii.
In realitate exista dinamica si mai putin egalitate, in metafizica egalitatea ar fi un blocaj care devine o tensiune si la un moment dat cedeaza sub presiunea efortului de a o mentine.
Poate acesta este motivul pentru care zilele de Equinox sunt doar doua in timpul anului, ca un moment de respiro a dinamicii si de sinteza, dupa care dinamica isi continua cursul.
La fel e si Solstitiul, ziua cea mai lunga si noaptea cea mai scurta si invers, extremele ajunse la un maxim dupa care simt nevoia de depolarizare.
Iar aceste procese se petrec firesc intr-un dans cosmic putand sa le intelegem si sa le apreciem, sa le aplicam principiile in viata noastra.
Momentele de sinteza in starea de egalitate sunt ca atunci cand pendulul ajunge la centru o fractiune de secunda si cand se polarizeaza ajunge intr-o extrema, tot o fractiune de secunda, dupa care incepe in directia cealalta.
Inspiratia si expiratia au, la randul lor, asemenea momente de recalibrare, in alizeul respiratiei exista clipele de constientizare a existentei.
Revenind la amicii nostri care inspira titlul, ei au decis ca in locatia lor sa organizeze si un targ cu mici producatori de originalitati mari.
Locul desfasurarii e in Otopeni si se numeste Yardinia, un loc generos de peste patru mii de metri patrati.
Este capabil sa sustina mai multe activitati simultan avand spatii de joaca pentru copii, loc de ateliere, gradina exprimentala, mai multe la un loc.
Initiatorii sunt o familie care isi doreste sa creeze o posibilitate de deschidere pentru cei care au preocupari in directia unei confirmari ca se poate trai mai viu daca ne complicam mai putin.
Aici venim o parte dintre expozantii care suntem si la Piata Altfel, si intr-un mod natural ne alegem mesele una langa alta.
Pe o latura suntem asezati precum cei de la gradinita din aceeasi grupa colegii de la Piata Altfel.
Vin producatori de fructe si sucuri din fructe, creme din diverse alune, fructe deshidratate, lapte de caju, prajituri de casa, ornamente, puieti de smochini, o gama destul de larga ca sa ii putem spune diversitate.
La fel este si in celelalte locuri de care mai pomenim cand se aduna mai multi, mici, dar diversi, te pierzi intr-un univers de activitati care devine mare, noi fiind picaturile.
Ca sa il iau ca exemplu doar pe smochinar, cu puietii de smochini, e o enciclopedie ambulanta legat de acest subiect.
Cand incepe sa povesteasca iti vine sa ii spui sa repete ca sa intelegi mai bine; cu cartile e mai simplu, dai pagina inapoi!
De o perioada si Legacy a pornit intruniri, fiindca sunt mai mult decat simple targuri, sub denumirea de Sarbatoarea Abundentei.
Piata Altfel continua in acelasi ritm bilunar avand dezvoltarea si creativitatea sa.
Avantajul consta in distanta apropiata, sunt la doua strazi si tinem aproape dinamica standurilor noastre.
Una din formele de legatura e constituita din oamenii pe care ii trimitem de la un loc la altul, fiind in proximitate cei care vin la Legacy vor sa vada ce este si la Piata Altfel, iar cei care vin aici ce se petrece la cateva minute de mers pe jos pe strada cealalta.
De data aceasta Legacy celebreaza si Equinoxul cu o atmosfera de inceput de toamna si serbare campeneasca, in starea specifica, relaxanta si comunicativa.
Acum o luna se experimenta un „cuptor solar”, ca o antena parabolica in miniatura facuta dintr-un material moale imbracat in folie argintie de aluminiu.
In centrul micii parabolice a fost pusa o mancare de orez cu legume cruda, care s-a copt in trei ore.
Era ca scoasa de la cuptor, incinsa de Soare care nu are contor sa masoare energia pe care sa o platesti dupa.
Se pare ca cine are cu adevarat energie nu face comert cu ea si cei care pretind ca o au o vand, avantajos, desigur, sunt nevolnicii care isi ascund neputinta prin reclama.
Cei care vand energie, mancare chimizato-procesata, imbracaminte trista si zdrentuita, castiguri facile si excursii in care sa te simti padisah la costuri mici si lista poate continua, dau impresia de putere.
E starea vazuta la corporatii care se bazeaza pe ideea de stup format din fiinte, la baza umane, dar care nu mai au constiinta proprie.
Fara sa fim fani ai unui anumit tip de nationalism destul de raspandit si gresit inteles, fanatic si ingust, in denumirea generica de corporatisti sunt oameni care nu mai au identitate nationala.
Ca nu e cea nationala nu ar fi nimic, dar lipseste identitatea individuala, sa gandesti, macar, cu mintea ta, sa ai opinii care nu sunt luate copy-paste cum spune ideologia dictata.
De altfel termenul dictatura are la baza faptul ca omul se depersonalizeaza si accepta ce i se dicteaza in infuzia mentalului colectiv la care isi preda constiinta.
La scoala ni se spune scrieti dupa dictare, adica dupa cum ni se spune si scriem toti la fel, dar cand se zice faceti o compunere despre… intervine suspansul.
Aici trebuie sa fii original si nu mai poti copia dupa altul!
Ce termen frumos, constiinta, stare din fiinta noastra care ne concentreaza trairile si gandurile, sentimentele si emotiile pana la rezultatul sintetic care suntem.
E baza individualizarii si a stabilitatii interioare care stie sa construiasca, iata alt „con” in debutul unui cuvant.
Fara constiinta nu se poate construi Templul nefacut de maini si etern si asa ajungem la contemplatie si la o baza a convingerilor juste, probate si traite.
In afara acestei directii mai este un „con”, dar care duce in jos si e vorba de consternare, cand iti dai seama ca te-ai pacalit.
In lipsa trezirii singura satisfactie a dezamagitului e sa ii constranga pe altii sa fie la fel de nefericiti ca el.
Insa odata ce constientizezi faci primul pas spre iesirea din minciuna care are efect doar daca ii dai acceptul.
In numele apararii datelor personale ni se cere acceptul la intrarea pe multe site-uri, ca sa fim informati.
Informati despre ce, de fapt?!
Nu e nici o informare, e o forma de educare in masa ca sa iti dai acordul in general, pentru orice ti se cere ca sa nu se simta vinovat cine te afecteaza ulterior.
Cu o masura fiscala dificila, cu impunerea unor norme dictatoriale zugravite in necesitati si ingrijorari pentru soarta cetateanului.
Diferenta intre a fi de acord ca atitudine spirituala in sensul de a lasa sa se manifeste fiindca e oricum coada unui proces si acest tip formal de a fi de acord e mare.
Cand esti constient ca asisti la finalul unui proces nu mai reactionezi, ci actionezi, creezi la nivel cauzal alt curs al evenimentelor.
In felul acesta esti centrat pe propria fiinta, pe cand a cere acceptarea cu insistenta din zona sociala se refera la a preda controlul catre exterior.
Sensul unic al evolutiei propriei fiinte se tranforma in scopul limitativ general, chiar daca sunt multi care accepta acelasi lucru ajung la acelasi rezultat.
Fiinta e libera si creativa odata ce se asuma si merge mana in mana cu nazuintele cele mai luminoase ale sufletului sau.
Oamenii despre care vorbim, mici producatori de ceva, de orice, realizeaza munca lor cu daruire si atentie, sunt responsabili de ce fac pentru ca in primul rand e pasiunea lor.
Ingredientul principal al unui lucru infaptuit e bucuria de a-l realiza si fericirea de a-l oferi.
Ne uitam la marile concerne, multinationale, guverne si organizatii multistatale fiindca sunt mai spectaculoase, dar sunt formate din nimeni.
„Armata invizibila” si pasnica e formata din acesti oameni care isi vad de treaba cu pasiune fiecare la locul lui, in zona lui, e o organizatie fara un conducator, adevaratul lider e dorinta de colaborare si de daruire.
Asa ceva exista pe dedesubtul spectacolului mai mult sau mai putin grotesc care e prezentat pe post de societate.
E o fundatie nespectaculoasa, dar solida, formata din celule care seamana cu celulele corpului uman, mici si multe impreuna formand un tot universal.
Aceasta e o lume care exista fara sa iasa in evidenta si prin activitatea ei sustine baza societatii si ofera suport mentalului colectiv hipnotizat, in parte, de stralucirea nimicului cantitativ.
Individualizarea e o trasatura normala si mereu prezenta, acum pare sa fie din ce in ce mai accentuata si necesara.
Daca e sa comparam societatea cu un corp sunt create retele si sisteme noi care il fortifica si il pefectioneaza.
Normalitatea pune extremele la locul lor si da frau liber unei intuitii firesti prin care fiecare si impreuna ne gasim calea si rostul, ne descoperim mai limpede si mai clar calitatea de fiinte spirituale.

MarcelAlyna – Elta
03 octombrie 2023
Bucuresti

Sarbatoarea abundentei

E denumirea unui eveniment creat de cei care realizau si targul bilunar denumit Legacy Bucharest dupa care au organizat diverse evenimente si sub egida Bancii de seminte.
Organizarea e ceva mai stufoasa si probabil ca au motivele lor pentru care nu pastreaza si o manifestare care sa aiba continuitate, insa participam de cate ori apare pretextul de a ne prezenta in fata oamenilor.
Se desfasoara in aceeasi curte generoasa plina de plante puse aleatoriu pe principiul permaculturii, cimbru, menta, busuioc, rosii de diferite feluri, mangold care e la locul lui si multe altele.
In spatiul acesta mic pentru agricultura, dar mare pentru o curte, se imita natura unde plantele cresc dupa afinitati si ajutor reciproc si mai putin dupa nevoile comerciale.
La Targul mierii de la Campina spunea un agronom cu experienta ca monoculturile sunt deserturi verzi.
Daca ai o singura specie de planta apar si modificari chimice in sol si un singur fel de insecte care traiesc acolo intr-o fortare si mai putin intr-o armonie.
Mai ales daca e intins pe mii de hectare!
Poate ca este si motivul pentru care gradina aceasta ofera o stare placuta, de liniste si relaxare, fara fortare.
Incepem sa ne adunam si sa ne recunoastem, sa facem cunostinta cu cei pe care ii vedem prima data.
Sunt legume corecte, ca sa le spunem asa, soiuri de rosii de diverse forme si culori, nu neaparat rosu, pentru realizarea Bancii de seminte care se construieste in permanenta.
Roinita, busuioc, produse de panificatie traditionale si dupa metode din vechime foarte actuale am putea sa spunem, Elta cu azime, strudele, caramele, Matinavit, carti si informatii, idei si inspiratii.
Fiecare pasare isi lauda puiul, dar asa si este!
Toti cei care vin aici sunt de pe retelele de socializare sau se anunta unii pe altii, locul nefiind unul cu vad in stilul clasic, la strada.
Vadul se creeaza prin initiativa, comunicare si infaptuire, calitatea este cea care e cautata, ea creeaza piata, ca sa ii spunem asa.
Si tot ca sa parafrazam pe un apicultor de la Campina care ia azime de la noi, „calitatea va cauta”.
Intre timp ne asezam standurile si incep sa vina oameni unul si unul, interesati de un sens si mai putin de publicitatea unui scop.
Familii care isi lasa copii sa misune peste tot, e starea gradinii, te detaseaza si te face sa te simti normal, a se traduce firesc.
Copii fiind mai dezinhibati si mai putin corupti de ideile preconcepute ale oamenilor mari care s-au educat pana nu mai stiu pe unde sa caute farfuria vietii simt imediat vibratia mediului.
Aproape de noi, printre standuri, se pune un tzest la incalzit, nescriind cu diacritice sa se citeasca tz, semiclopotul acela e asezat deasupra unei baze din metal cu lemne care ard pana se incinge clopotul.
Dupa incingerea lui se aseaza sub el aluatul painii care e lasat la copt si in cazul acesta e o coca cu verdeturi, rosii si condimente.
Partea buna e ca scoate fum ceea ce alunga tantarii care, desi nu au fost invitati, dau tarcoale.
Si ei se hranesc natural, direct de la sursa fara sa se duca sa pasteurizeze hemoglobinele.
Ce nu le place lor e fumul si intr-adeva, nu am vazut nici un tantar cu chistocul in coltul gurii.
Daca ar fuma nu ar mai avea cum sa bazaie, ar sari chistocul!
Pe fondul acesta de amurg si de lasarea serii condimentate de fumul tzestului care se raspandeste printre plantele crescute intuitiv se infiripa discutii diverse.
Mai concret, se aseaza o atmosfera de comunicare unde sinceritatea da tonul informatiei.
Care cum ce mai facem si prin ce aventuri am mai trecut in ultimul timp, oameni care intra in atmosfera aceasta si isi confirma adevaruri care erau mereu in interiorul lor, o bucurie a trairii impreuna impartasita de toti.
Odata cu dezvoltarea tehnologiei este cazul sa fim atenti si la sociologie, lucru pe care il descoperim prin starea celui care intra intr-un dialog cu tine parand ca e invitat si telefonul.
Ca mostra de exemplificare, sa ii parafrazam pe Divertis, o fata umbla pe la toate standurile si pare entuziasmata de ceea ce vede oriunde.
Nimic in neregula pana acum, dar cand intreaba despre ce avem pe masa am impresia ca vorbesc cu trei persoane, noi fiind doar doua.
In plus repeta mereu ce zic in telefon ca sa se auda mai bine si intreband ce se petrece, spune ca este live cu sora ei din Italia si cu un grup.
Desi pare ca ma minunez in fata unui lucru banal, tot nu e in regula sa intri in comunicare cu cineva, chiar si pe strada, fara sa ii spui inainte ca e online.
Civilizat e sa anunti ca vrei sa documentezi evenimentul la care participi si sa fii informat, poate nu imi place cum imi sta dunga de la sireturi si nu vreau sa apar pe te miri ce grupuri.
Partea constructiva e faptul ca in acest fel ai acces la o multitudine de oameni din diverse locuri, acesta este avantajul, unde se pierde ceva e aparitia unui comportament invazivo – nonsalant.
Care daca e generalizat se poate confunda cu normalitatea, dar nu e!
Printre cei care misuna in diverse directii apar oameni cu caserole de mure de cultura, caserole destul de voluminoase.
Vedem unul, pe al doilea, al treilea, in sacosa cuiva mai rasare o caserola de mure, pare un fel de fenomen social.
Fireste ca incepem sa cercetam sursa fenomenului si o descoperim la unul din standuri care printre legume si frunzeturi diverse aveau si murele.
Ei nu se asteptau sa se dea si deja se gandeau ca vor ajunge cu ele inapoi acasa, dar au avut surpriza succesului.
Luam si noi o caserola si chiar sunt delicioase, mari cat o cireasa pietroasa, suculente si zemoase cu un gust apetisant care lasa o aroma fina pe cerul gurii mult dupa ce mura se dematerializeaza.
In curte sunt doi busteni intinsi pe jos flancand aleea de intrare si acesta poate fi denumit un loc de bellvedere.
Ai viziunea de ansamblu asupra a tot ce se petrece si starea e una asezata, mai la nivelul solului.
Ma asez pe unul dintre ei si Alyna vine cu caserola cu mure pe care o pun pe butuc cand apare un pusti de vreo 4 – 5 ani.
Ii fac semn sa se aseze si mancam amandoi din caserola; se apropie o fetita de aceeasi varsta mancand dintr-o placinta mare.
Aici poate fi vorba de o iluzie optica, ea fiind mica e posibil ca placinta sa imi para mare.
Mai apare o fetita si se aseaza langa noi avand cu totii numitorul comun murele care incep sa fie foarte apreciate.
Acum in caserola sunt mai multe maini mici care pescuiesc mure si treaba mea e sa am grija sa nu se rastoarne de pe bustean.
Formam un grup care poate fi denumit Fratia Murelor, patru copii si un al cincelea care imita adultul.
Murele se termina dar ramanem impreuna o perioada, iar fata cu placinta simte nevoia sa imi ofere din ea.
O rog sa rupa cat vrea si asa stim amandoi ca facem un schimb echitabil.
Incepe sa se lase seara spre noapte si luminile care au adunat energie de la Soare dau sa straluceasca prin gradina.
Se schimba peisajul si perceptia asupra termenului abundenta, care nu are prea mare legatura cu averea.
Cineva spunea o vorba, normal, ca unii sunt asa de saraci incat au doar bani.
Abundenta are la baza intelepciunea, iar astrologia confirma acest lucru prin vibratia lui Jupiter care este intelept si poate gestiona ce rezulta de aici, cum ar fi posibilitatile materiale.
Abundenta necesita curajul de a oferi si constiinta de a crede ca ai de unde fiind in armonie cu necesitatea divina.
Necesitatea si dorinta de a oferi genereaza puterea de a construi, totul avand un sens si un rost, un rol si un destin de implinit.
Luminile din gradina devin din ce in ce mai puternice semn ca vine noaptea la schimbul trei asa ca incepem sa adunam jucariile prin care construim jocul vietii.
Imbarcam si plecam incarcati de o experienta frumoasa prin simplitatea si naturaletea ei, asa cum e si trairea.
O experienta pe care o luam cu noi ca sa o impartasim cu ceilalti, doar asa spune si intelepciunea abundentei!

MarcelAlyna – Elta
08 august 2023
Bucuresti

Primavara Altfel

Combinam denumirilea doua targuri la care participam simultan, Piata Altfel si Targul Legacy de Primavara, ca sa se inteleaga ceva si sa se inteleaga intre ele.
Sunt utile ambele aspecte ale intelegerii prin care iti dai seama cu ce elemente lucrezi si ele, la randul lor, elementele, se inteleg intre ele.
Ar trebui sa facem o mica descriere a celor doua tipuri de activitati ca sa avem o idee mai clara despre ce vorbim.
Piata Altfel este denumirea data de niste oameni minunati care au inceput sa isi construiasca o activitate prin care creeaza si produc preparate alimentare sanatoase.
Aceste produse sunt realizate fara tratament termic si din ingrediente cat se poate de curate din punctul de vedere al alcatuirii lor.
Pun la dispozitie curtea lor care nu este foarte mare, dar reflecta generozitatea prin care isi impart spatiul, atat cat este.
Noi ne mai intersectam cu ei pe la diverse targuri si evenimente, ne cunoastem, cum se spune, dupa faima, dupa port.
Asa ca la Vegsfest cand ne reintalnim ne invita sa participam si la Piata Altfel, lucru pentru care le multumim.
Anul acesta in vara se implinesc patru ani de Piata Altfel si se vede puterea continuitatii si a mersului din aproape in aproape.
Pana acum am vorbit despre organizatori, dar dupa cum rezonanta isi spune cuvantul atrag prin vibratia lor alti oameni minunati.
Aici vin cei care creeaza ceva, vlastari, miere, uleiuri, paine cu maia, paine fara gluten, uleiuri esentiale, sucuri de mere, masline, dintr-ale solarului cum ar fi legume si verdeturi, kombucha, vinuri, zacusca, bulion, toate din productie proprie.
Mai sunt si realizari ornamentale atent cizelate si bibilite, pe metrul patrat gasesti oameni dedicati cu dovada muncii lor pe masa.
Fiind ritmic toti putem sa luam comenzi dinainte si sa ne dam intalnire in acest spatiu ca sa le livram.
Locul si-a construit si vadul, este pe o strada mai secundara fata de bulevardul principal si nu e spectaculos pe dinafara.
Dar oamenii vin unul cate unul si cand intri in curte dai de o mica adunare!
Al doilea este realizat de o organizatie care isi propune ca tematica formarea unei banci de seminte.
Prin aceasta banca se pot aduce seminte autohtone, originale, si pot fi luate alte seminte pentru cei care sunt interesati.
Este un fel de punere in comun, dar si schimb de seminte; targul se desfasoara la doua strazi distanta, cam 7 minute de mers pe jos.
Si aici vin cei care sunt dedicati unei pasiuni pe care o impartasesc cu ceilalti, le ofera ce cred ei ca ar fi mai de folos, in ideea ca ce le face lor bine le poate face si altora.
Asa ca mergem si debarcam la Piata Altfel azymele, fata de masa, cartile, florile de pus in vaza, strudele, asa ceva avem de data aceasta, si instalam primul stand.
Dupa aceea mergem la Targul Legacy de Primavara si instalam masa, punem a doua fata de masa, florile aferente, azymele, cartile si alte strudele.
Aici e instaurat un obicei simpatic, exista un loc in care cine are ceva ce poate fi servit sa fie pus acolo si daca doreste cineva sa deguste este liber sa o faca.
In plus, organizatorii mai fac si ei cate ceva, cum a fost acum o ciorba de linte.
Noi am pus azyme si cateva strudele taiate in parti mai mici pentru a putea fi luate cu bucatica ceva mai lejer si degustate de mai multe persoane.
De obicei azymele care sunt mai inecacioase la prima intalnire cu ele raman mai putin atinse, insa de data aceasta surpriza a fost ca s-au terminat.
Chiar cineva povesteste ca pentru el nu e nici o problema ca sunt uscate fiindca printr-o tara mai indepartata a folosit mai mult produse deshidrate si s-a obisnuit.
Dupa aceste actiuni fiecare isi ia in primire postul sau, Marcel la Piata Altfel si Alyna la Targul Legacy de Primavara.
Atmosfera la ambele este familiara fiindca ne cunoastem intre noi si chiar ceva mai entuziasta la Targul Legacy de Primavara – din Gradina – datorita faptului ca nu ne vazusem de mai mult timp.
Nu in ultimul rand trimitem oameni de la un targ la altul, celor care vin pe la oricare din standuri le spunem si de celalalt targ, ca un fel de tenis de camp tinand cont de distanta.
Unul din amicii nostri mai recenti este un Dragon de Metal din 1940 care umbla cu o trotineta electrica care nu are rotile fata-spate, ci stanga-dreapta.
Are un maner ridicat prin care o dirijeaza si o casca pe cap iar cu ea se deplaseaza prin oras, printre masini, strecurandu-se in trafic.
Data trecuta ne-am dat intalnire la Piata Altfel si dupa ce si-a lasat vehiculul a inceput sa strige de la poarta „Elta, unde e Elta?”.
Dragonul tot Dragon nu ai cum sa il ignori!
A venit si de data aceasta fiindca mai comandase doua carti, dar stia unde ne gaseste si nu a mai speriat oamenii.
Intre timp apare o doamna care ia doua azyme, genul de Om care stie ce vrea, vede consecintele si nu mai are nevoie de comentarii.
Discutand cu ea vine si amicul nostru cu casca pe cap, arata destul de spectaculos si cu un aer de profesor traznit.
La capitolul excentricitate a venit la standul potrivit!
Doamna achita azymele si printre bancnote se afla si una de 20 de lei care seamana cu una de 200 de la distanta, dar fara un zero.
Auzisem de existenta acestei bancnote insa nu mai vazusem una pana acum si ma tot uitam la ea.
Amicul Dragon vroia si el sa o vada si iata ce imagine avea in fata ei doamna noastra, profesorul traznit cu casca pe cap si unul din invatacei studiind ceva.
Semanam cu scena din Back to the future cand unul din protagonisti, Marty, s-a intalnit cu Doc, profesorul traznit cu o casca ciudata pe cap si analizau un lucru.
„E buna?”, o intreb si ea nu stie daca sa rada sau sa imi raspunda.
„E buna!” raspunde si o cred pe cuvant.
Dupa ce pleaca vad ca pe ea este o imagine cu Ecaterina Teodoroiu si ii zic lui Doc, pardon, Dragonului, despre chestiunea aceasta.
„Pai da, ca nu stim sa ne promovam eroii adevarati. sunt lasati in uitare…” a inceput ca la tribuna.
L-am intrerupt ca sa nu fuga pisicile si nu a mai continuat sa aduca ode si elogii eroilor, nu ca as avea ceva impotriva, dar nu era locul, momentul si ambientul potrivit.
Isi ia cartile si incaleca, metaforic vorbind, pe vehiculul lui disparand in bataia soarelui, ca sa sune mai poetic!
Apropos de pisici, sunt doi motani ai locului, unul tigrat si portocaliu, iar altul tigrat si gri; pe primul il cheama Pyshyka, cred ca asa se scrie, pe al doilea nu am aflat inca, insa urma sa il cunosc.
Mai erau trei strudele pe masa puse in niste cutii frumos decupate artistic care pun in evidenta continutul.
O fetita de vreo patru ani imbracata ca o prajitura roz, par lung blond si cu niste ochi mari, albastri si curiosi se opreste in fata strudelelor.
E clar ca vrea unul, dar parca cauta ceva, se tot uita la ele si mama ei ii spune sa ia pe oricare ca sunt toate la fel.
Ea nimic, tot sta si se uita, mediteaza!
„Ea nu il vrea pe oricare, il vrea pe cel mai frumos!” ii zic mamei dupa care ii spun fetitei „uite acesta este cel mai frumos” aratand unul pur si simplu.
Pe acela il ia linistita fiindca l-a luat pe cel mai frumos si a avut si o confirmare!
In curte se mai aduna baieti si fete care se tot joaca in masura permisa de spatiu asa ca locul devine ceva mai animat.
Motanul dungat si gri de care pomeneam apare si trece pe la fiecare stand cercetand atent ce se petrece in curtea lui.
Ajunge si pe langa standul nostru si primim aprobarea lui, masa noastra fiind lipita de peretele casei ii place ca feng shui.
Il vad cativa baieti si amica blonda dupa care incep sa il mangaie, sa il scuture de urechi, sa il traga de coada, in joaca, desigur.
Ei il cerceteaza, dar motanul simte oamenii de stiinta direct pe blana lui si o ia la fuga adapostindu-se fix sub masa noastra.
Pustii fug dupa el sub masa chiar amenintand sa rastoarne totul asa ca ma adresez lor intr-un mod semireligios.
„Ghiaurilor iesiti de sub masa!”, iar ei tasnesc inapoi afara ca niste rachetele si ma uit sub masa unde vad privirea recunoscatoare a motanului cu spatele la perete.
Fiindca am rezolvat treaba cu ghiaurii a mai stat prin zona o vreme, probabil sa fie sigur ca a scapat.
Fetita blonda se apropie si privirea ei albastra pare ca vrea sa imi spuna o taina asa ca ma las mai jos ca sa nu ne auda nimeni.
„Sa stii ca eu nu am pisici acasa, dar am multi caini” spune ea ca un fel de justificare ca era curioasa cu pisica.
„Are trei dar pentru ea sunt multi” ma elucideaza mama ei.
Am asigurat-o ca motanul nu e suparat pe ea, i-am spus ca el locuieste in acest loc si ca e doar curios sa vada cine vine pe la el prin curte.
Mai sunt doua strudele si unei doamne ii face cu ochiul unul dintre ele: aceeasi chestiune, nu stie pe care sa il ia.
Incerc o alta abordare de data aceasta, „sa stiti ca ei sunt obisnuiti sa calatoreasca impreuna, mai schimba o vorba…”
„Ii iau pe amandoi ca sa nu ii despart!” intra ea in joc.
Piata Altfel se termina cu o ora mai devreme asa ca strang jucariile si merg spre Targul Legacy de Primavara.
Aici atmosfera este relaxata, nu ca in partea cealalta nu ar fi, dar mai e si aspectul prin care ne bucuram de revedere.
O parte din expozantii de la Piata Altfel trec pe aici si chiar apreciaza, asa ca ii sugeram responsabilei cu organizarea sa reia intalnirile bilunare.
Necesitate exista si multi oameni se trezesc ca nu au stiut de existenta celor care fac ceva chiar util si minunat pentru fiinta umana.
Este expresia aceasta, „nu am stiut, nu ca nu am vrut” iar cei care stiu au o responsabilitate mai mare decat cei care inca nu stiu.
Asa cum se poate, prin orice mijloace sa le iasa in fata, sa le confirme, nu avem de modificat universul, doar de confirmat ce stim si de prezentat ce cunoastem.
Cele doua targuri au acelasi sens chiar daca formele pot fi diferite, asa cum este viata prezenta intr-o infinitate de originalitati.
Intre aceste originalitati exista un liant energetic, cum oceanele leaga continentele asa noi suntem legati intre noi prin faptul ca suntem energie.
Iar datoria noastra fata de propria constiinta e sa emitem ceea ce e mai armonios, mai finisat, mai prelucrat in creuzetul interior al fiintei.
Le multumim celor doi organizatori, activitatea lor, a noastra, a celor care participam la asemenea evenimente arata ca suntem un fel de simbioti sociali, functionam optim doar impreuna, iar acest lucru duce catre calea trezirii.
Trezirea nu e un moment, ca atunci cand suna ceasul, e un proces, asa cum creste iarba, un fir mai mult, altul mai putin, unul mai incolo.
Dupa mai multa crestere tot campul e verde, asa si fiinta umana si societatea creste inegal si se armonizeaza in formarea unui camp verde al Spiritului.
Un filozof spunea ca Omul e o trestie ganditoare, acum firul de iarba spiritual este cel care ne sustine pasul faptei cand mergem prin iarba constiintei.

MarcelAlyna – Elta
!2 Aprilie 2023
Bucuresti

Targul Mierii Campina – 2023

Targurile au ceva festiv in ele, o atmosfera sarbatoreasca ce predispune la o stare de bucurie, aparent fara motiv, si nici acesta nu face exceptie.
Dimineata pe racoare intram pe poarta terenului unde e organizata parcarea langa Casa de Cultura a Tineretului din Campina.
Denumirile acestea aduc aminte de vremurile in care se construiau case de cultura, pentru spectacole si propaganda, discoteci, nunti si serbari locale.
Acum se construiesc mall-uri, alta „casa de cultura” care vinde si la propriu si la figurat iluzia prosperitatii.
Ne luam mesele la spinare si ne strecuram printre standurile de afara in curs de amenajare pana ajungem in interior unde sunt alte standuri, inclusiv locul nostru.
Starea de forfoteala a unui stup de albine se reflecta si in lumea oamenilor care transporta lazi, cutii de toate marimile, mai trec si cu lize pline de borcane.
Din dube mai mari sunt descarcate utilaje apicole si stupi, rame pe care albinele isi vor construi fagurii, se intind bannere si se fixeaza afise.
Trecem unii pe langa altii incarcati cu sacose sau cutii mai mici sau mai mari, oamenii se saluta zambind ca intr-o recunoastere tacita.
Este a XVI – a editie si de doi ani nu s-a mai tinut asa ca e cu atat mai mare entuziasmul revederii si intrarea in aceasta atmosfera.
De data aceasta am trecut toti prin aceeasi experienta impreuna cu o lume intreaga, avem in comun felul in care o parcurgem.
Dupa atitudinea lor sunt oameni care nu s-au lasat mintiti, care s-au strecurat si au rezistat valului agresiv de minciuna si dezinformare ce incearca sa acapareze mintile si gandurile.
Vorba cuiva, se da o lupta pentru gandurile Omului ca si cum o ceata de caini latra la tine cu speranta ca te sperii.
In spatele bucuriei revederii se mai simte o darzenie a bunului simt care ignora tonele de ignoranta aruncate din belsugul sarac al minciunii.
Intram natural in atmosfera febrilitatii calme care e in jurul nostru prin amenajarea standului, montat de mese, asezarea azymelor, a caramelelor, strudelelor, cartile si florile, lucruri multe si mici care creeaza un ansamblu armonios.
Prin amenajarea standurilor pare ca suntem mai multe universuri care se construiesc pe ele insele si impreuna formam un multivers al unicitatii.
Incep sa se pregateasca decorurile pentru lansarea oficiala a Targului, iar vizitatorii incep sa apara printre noi.
Este un fel de nerabdare si dor de normalitate pe care o percepem la cei care viziteaza Targul si nu de vreo normalitate noua, ci de firesc.
Tine un discurs primarul din Campina cu tricolorul pus in diagonala, presedinta Asociatiei de Apicultura din Valea Prahovei si inca doi primari din comunele apropiate.
Dansuri populare, niste copii minunati cu voci de aur care canta si altii cu aripi la picioare ca Hermes care danseaza.
Poate alta data ar fi parut prea festivist acest lucru, dar acum este ca un fel de confirmare si asteptare a unei vibratii vii.
Peste toate capetele, fiindca are aproape doi metri costumul respectiv, se plimba Albina Nina.
Realizam ca e un costum nou si reglabil, in interiorul ei fiind un baiat slabut care intra bine acolo si se poate misca.
Lumea face poze cu ea, mai ales copii sunt incantati ca dau de o albina asa de mare si dispusa sa le raspunda la salut.
Exista si doua conferinte in cadrul targului unde prima parte e tinuta de un specialist de la Institul Apicol din Bucuresti.
Este o doamna profesor si cercetator care vorbeste doar despre bolile si afectiunile albinelor care au mereu o rezolvare.
Rezolvarea constand in mai multe medicamente, majoritatea fiind dezvoltate de echipa ei de cercetare, de studentii ei, de laboratorul ei.
Cred ca se sesizeaza cat orgoliu e exprimat aici si cata lipsa de solutie, parca e prezentarea unei firme farmaceutice.
De fapt, cand Omul isi aduce mentalitatile ignorante si suferinde in lumea din jurul lui apar afectiuni la albine, pisici, caini, vaci, porci si tot ce mai atinge cetateanul farmacist.
Probabil ca de aceea vulturii zboara mai sus si pestii de mare adancime nu ies la geamandura, nu vor sa aiba de-a face cu societatea pacientilor.
A doua conferinta este tinuta de un Om care isi acorda ragazul sa observe si sa inteleaga mai asezat lucrurile.
Vorbeste holistic despre modificarile inerente care se petrec acum si felul in care se poate merge mai departe ca societate umana impreuna cu ambientul.
Altfel nu prea se poate!
Atinge aspectul alimentar si faptul ca este cazul sa ne revizuim alimentatia daca vrem sa scapam de ”deserturile verzi” care sunt monoculturile.
El nu vinde nimic, doar informeaza si lasa celui din sala posibilitatea sa gandeasca cu mintea sa critica ce e mai util de facut.
Daca la prima conferinta erau putini si mai si plecau, ba cine mai intra statea un pic si se ridica, aici incepeau sa se adune.
Iar cine intra ramanea!
Intre timp oamenii incep sa vina in numar din ce in ce mai mare si nu numai din Campina.
La noi la stand s-au oprit din Oltenita, Buzau, Ploiesti, Bucuresti, Targoviste, Brasov si din mai multe zone, toti avand in comun ca au facut special acest efort sa ajunga in vibratia sarbatorii campinene.
Sunt asa de multe experiente si trairi minunate incat e cazul sa le trec in revista asa cum vin, pe cele care pot reprezenta un exemplu pentru acest tot.
Se umple usor – usor Targul de vizitatori care misuna si adulmeca aroma de normalitate de care le era dor.
Lucrul acesta se vede prin deschiderea pe care o au cand se intalnesc cu azymele, cu informatia, cu preparatele.
Daca la miere se asteptau sunt dornici sa vada ce le mai poate oferi sanatate fizica, mentala si psihica.
Lucrurile sunt mai limpezi acum, cine e interesat se vede, cine nu nici nu vede, a cam disparut zona gri de ironie aroganta.
Ceva in toata aceasta experienta planetara cu restrictii si inchideri a trezit in fiinta umana ideea ca trebuie sa aiba grija de ea si ca poate acest lucru.
Rezonanta celor care vin aici transmite ideea ca inteleg ce inseamna mass media, nu numai ca nu este furnizor de adevar, cat o cooperativa de isterie.
O fetita venita cu tatal si cu bunicul se lipeste de caramelele puse la degustat; e nascuta in 2020 cand a fost ultima editie a Targului.
O vedeam ca pe o metafora, are varsta desteptarii societatii umane, a aparut in lume cand Omul trece printr-un prag evolutiv si are si un nume sugestiv, Sanziana.
Inca un proaspat cetatean, de cateva luni, plimbat cu carutul printre standuri rade cu toata fiinta cand un Om i se adreseaza, se bucura ca vede oameni.
Probabil ca am cam uitat ceva esential si aceste generatii care vin acum aduc cu ele un mesaj pe care ar trebui sa fim demni sa il intelegem.
A doua zi se intoarce Sanziana cu tata si mama de data aceasta, tatal ocupandu-se cu apicultura.
Stim de la bunicul ca in fiecare dimineata ii dau polen si apilarnil, si ea crede ca toti copii manaca asa.
Chiar daca nu e asa, incepem de undeva!
Stiu ce vrea si ma las in jos ca sa vorbim de la egal la egal cu bomboniera cu caramele; ia o caramea si o intreb ce mananca ea dimineata.
Spune foarte serios ca miere, apilarnil si polen, pronunta cuvintele corect iar privirea are o limpezime responsabila.
„Inseamna ca ai albine”, ii zic
„Da”, raspunde si mai ia o caramea.
„Si unde le tii, in sifonier sau sub pat?” incerc sa incheg un dialog.
Se uita cu o privire care pare sa spuna ca oamenii astia mari nu stiu de nici unele si imi explica rar, ca sa inteleg, ca albinele stau in cutiile lor afara, in curte.
„Cutiile sunt casele lor!” subliniaza ea si mai ia o caramea dupa acest efort pedagogic.
Parintii se amuza si imi zic sa iau bomboniera de langa ea fiindca le mananca pe toate, insa i-am linistit, „se va opri cand le va termina”.
Sambata au avut slujba si ortodocsii si adventistii, la adventisti e cea normala, iar la ceilalti a fost una mai speciala.
Dupa slujba au inceput sa vina la Targ si se vede o diferenta cand apar adventistii, fara sa fac reclama vreunui grup religios.
Ating aici aspectul modului de viata, din traditie nu consuma carne sau alcool si au o alta nota fiziologica, o culoare mai buna a pielii, privirea mai clara.
Acum, dupa slujba, erau si frumos imbracati asa ca se vedeau aceste calitati ale modului lor de viata ceva mai bine.
Dar la fel de interesati de tot ce poate sa le faca viata mai normala si mai armonioasa, la randul lor ceva mai deschisi decat anii anteriori, doar slujba au avut in fiecare sambata.
In general copii se duc cu bucurie spre Marea Albina Nina si fac poze cu ea, dar cand o mama ii spune fetitei sa stea langa ea pentru poze refuza.
Fetita chiar crede ca este o albina mare si destul de greu a convins-o mama ca e un Om inauntru.
A intrebat-o si pe Albina Nina, nu e asa ca esti un Om inauntru, iar ea a dat din cap afirmativ.
Dupa ce au plecat i-am zis Albinei Nina sa o lase asa, sa creada lumea ca e Om!
Prin meandrele Universului ca sa parafrazez, un Om din Ploiesti, fost student Elta la Brasov si student la o facultate prin 1994, pleaca la munte cu masina cu prietenii.
La un moment dat se trezeste ca le spune prietenilor sa faca o volta la Campina, la Targ si ei sunt de acord.
Pe stand este si o revista albastra Elta din perioada anilor 90 si pe aceea a recunoscut-o uimit ca mai exista Elta si ca era ultimul lucru la care se gandea ca il intalneste aici.
Cum s-a aplecat sa faca o poza mai buna la revista dadea impresia ca se roaga!
Rezonanta bat-o vina, il deviaza de la curs, in drumul lui spre munte si afla ca mai exista ce ii placea lui odata.
Cand renunti la frumos crezi ca a fost o nalucire, daca parasesti adevarul ai impresia ca a fost un vis.
Din cand in cand, prin imaginatia Spiritului, Universul ne aminteste ca noi suntem visul cel mai frumos si adevarat.
Cineva din Campina se bucura ca ne-a gasit fiindca la alte targuri tot venea sa ne caute dupa ce plecam.
Ne cerem scuze ca plecam inainte sa vina cineva, dar nici globul de cristal nu functioneaza mereu corect, cateodata nu are semnal.
Sunt mai multi cei pe care ii cunoastem din Campina doar prin intalnirile anuale de la Targ, dar sunt schimburi de energie profunde, nu avem nevoie de mult timp petrecut impreuna ca sa ne recunoastem.
Este si cazul unei astfel de prietene pe care o stim tot in acest fel si care ne spune ca ea deja ne vedea la munte intr-o casa de lemn cu o apa curgand in apropiere.
I-am zis sa isi mentina gandul fiindca suna bine, dupa care a continuat ca e mai important sa fii unde este nevoie de tine.
Nu a zis-o cu regret, mai mult ca un fel de constatare asupra naturii prioritatilor si se vede ca traieste, la randul ei, ceea ce afirma.
In ritmul si dinamica sa Targul ne arata o modificare in atentia Omului si o mutare a accentului pe aspectele esentiale ale vietii.
Este mai mult o traire impreuna a unei sarbatori in care depinde de fiecare cat isi da voie sa se deschida spre semenul lui.
De obicei lucrul acesta il vedem la targurile dedicate cum ar fi Vegfest unde vin chiar cei interesati de un mod de viata mai sanatos.
Pare ca de data asta oamenii nu mai cauta o sanatate ca opozitie la patologie ci o viata bazata pe principii armonioase si universale.
Armonia si universalitatea nu se opun si nici nu lupta impotriva a ceva sau pentru altceva, e recunoasterea naturii care traieste in noi.
Si depinde de noi sa fie o natura mai curata si mai vie, in acest fel putand descoperi normalitatea dupa ce dam la o parte galagia falsului in care credeam pana de curand.
Vorba amicei noastre, suntem unde e nevoie de noi si acest lucru e general valabil fiindca toti avem ceva de oferit si asta inseamna ca e mereu cineva la intalnire care are nevoie de darurile noastre.

MarcelAlyna – Elta
01 Martie 2023
Bucuresti

Omul de Zapada

In niste ierni care se succedau an de an in stilul clasic, masinile aratau ca un fel de prajituri cu frisca dupa o ninsoare adevarata.
Pe perioada iernii mai ieseam cu lopata sa deszapezim masinile, dadeam zapada din fata caselor si de pe trotuare, spargeam gheata si o adunam intr-un loc unde se topea cam pana in martie fiindca mai ningea intre timp.
Odata cu transformarile prin care trece societatea, planeta per ansamblu si fiinta umana, de fapt cu ea ar fi trebuit sa incep, iata ca si clima arata fara dubii ca totul este in transformare.
Acum, dupa o toamna care ia voiniceste din spatiul si timpul dedicat iernii, cu ploicele si temperaturi ridicate, vine si zapada.
Fata de alte dati e un fel de gestul conteaza, dar e destula ca sa simti ca e iarna, vorbind aici de zona Bucurestiului si zonele de campie fiindca pe la munte se simte mai bine.
Bucuria copiilor care incep sa se bulgareasca se vede peste tot, traficul pe zapada nu mai gaseste soferi suparati, dimpotriva, si daca nu e destul pentru dat cu sania, copii si oameni mari incep sa faca Oameni de Zapada.
Exista material din belsug si se profita de ocazie intr-o zburdalnicie in care bucuria se imparte democratic intre copii si parinti.
Se aduna zapada la un loc cu palmele inmanusate si se formeaza bulgari mari de zapada, acest tip de bulgare este baza Omului de Zapada, iar el e ceva mai mare.
Urmeaza o alta sfericizare a zapezii si se construieste un bulgare mai mic care e pus peste primul.
Dupa aceea urmeaza un bulgare mai mic asezat in continuare, iar capul este un bulgare mai mic decat celelalte.
In loc de brate se aseaza crengi gasite prin zona, oamenii vin pregatiti de acasa cu morcovi pentru nas si niste carbuni mici in loc de ochi.
Gura zambitoare e realizata tot din carbuni mai mici asezati in forma de zambet, iar cu tichia, ei bine, nimeni nu a adus vreo cratita sau un ibric vechi.
Dar solutia este tot din zapada, i se construieste o caciula mai inalta care e din acelasi material ca restul corpului.
Tehnicile acestea le observ tot in parcul in care neaua asternuta nu mai face posibil saltul mingii de tenis, dar ofera alte experiente.
Bulgarii zboara in toate partile, e cu diacritice, a nu se intelege bulgarii, oameni mari se bat cu zapada cu cei mici ca nu mai stii care sunt unii si care sunt altii.
Cei mici sunt mai dibaci fiindca stiu sa colaboreze, iau mai multi deodata la tinta cate unul mare.
In toata atmosfera aceasta mai incepe sa ninga linistit ca o binecuvantare si se mai opreste lasand Omului randul la taina binecuvantarii.
Limbajul bisericesc foloseste destul de des termenul taina si in contextul acesta apar trei pusti cam de sapte ani toti, pentru care starea aceasta este chiar o taina.
E o taina aparitia Omului de Zapada aparut in parc si se reped in fuga sa il darame; ma asteptam sa sara pur si simplu pe el, dar se opresc un pic.
Energia celor care l-au creat este acolo si functioneaza, se uita usor incurcati la forma aceasta de zapada.
Doi dintre ei sunt mai cuminti, dar unul care pare seful rautatilor incepe sa impunga cu un bat zicand spre ceilalti ca ii scoate inima.
Nu stiu ce jocuri are instalate pe telefon dar nu cred ca sunt legate de fiziologie!
Usor, usor, se antreneaza si ceilalti doi in efortul de a lupta cu inamicul care nu ii ataca, doar exista.
In ochii lor straluceste bucuria de a distruge, fara constiinta faptelor lor, nu e ura sau rautate, doar inconstienta.
Acum ma gandeam ca daca ei sunt cu vreun parinte prin parc ar fi momentul potrivit sa puna un accent educational, ca nu e moral sa darami ce au construit altii.
Intai sa incerci si tu, la randul tau, sa vezi ce inseamna sa creezi ceva si dupa aceea daca vrei, poti sterge propria opera si sa o iei de la capat.
Exista doi tati aflati la cativa metri, pedepsiti sa mearga cu copii in parc asa cum iesi cu cainele.
Privirile le sunt goale si formale, cu un soi de plictis de viata si bucurie de a trai si o lipsa de sens fata de existenta.
Poate cu cainele e o stare mai simpatica, are lesa, il tragi pe unde vrei tu si mai putin pe unde vrea el.
Erau la randul lor oameni carora le-a ramas sufletul mic si le-a crescut corpul devenind o haina larga care mai si procreeaza.
Si te trezesti cu o fiinta ce pentru tine reprezinta o lunga lista de cheltuieli si il dai de la cele mai mici varste institutiilor sa se descurce cu ea.
Copii crescuti de straini cu parinti straini de propria viata, iar in acest tablou e firesc ca cei trei copii sa distruga cu inconstienta.
Se vor face mari si inconstienta de acum se va numi infantilism, unii vor fi directori, politicieni, oameni cu functii de decizie importante.
Nu e deplasata imaginea daca te uiti acum la cei cu functii importante de decizie si ii poti recunoaste pe cei care faceau acelasi lucru cand erau mici, crescuti de parinti obiecte biologice.
Partea delicata e ca in situatii importante o fac de la alt nivel!
Solutia nu este departe, la nici cinci metri copii si parinti construiesc un Om de Zapada fara sa ii bage in seama pe cei trei.
Ei sunt cu adevarat prieteni care vin in aceeasi familie si lucreaza impreuna, colaboreaza, tin unii la altii si invata valorile morale si baza bunului simt.
Si din randul lor unii vor fi directori, politicieni, oameni cu functii de decizie importante, dar, vorba populara, alta faina se macina la moara asta.
Ei sunt copii crescuti de parintii lor in asa fel incat sunt incurajati sa viseze spre Lumina nu sa isi dezvolte cosmarul instinctiv.
Iar la alti cativa metri mai era un Om de Zapada, mai incolo inca unul si inca unul, facuti de alti copii.
Dupa ideea care spune ca ce e in mic e si in mare, societatea arata mai bine din aceasta perspectiva.
Nu poate ignoranta sa distruga ceea ce creeaza Iubirea!
Si ignoranta este o creativitate neinteleasa, are calitatea, daca ii putem spune asa, ca oboseste, pe cand creativitatea te incarca continuu.
Omul de Zapada e generat de mainile fericite si dornice de colaborare ale celor care il construiesc.
Respiratiile lor se impletesc in jurul lui si ii dau Viata pentru ca zapada sa ia chipul si asemanarea celor care o prelucreaza.
Aparent efemer, Omul de Zapada are sufletul cald dupa vibratia celor care il plasmuiesc!

MarcelAlyna – Elta
07 februarie 2023
Bucuresti

2022

Ce lume minunata!

Acesta este titlul unui cantec interpretat de Louis Armstrong si care, in perioada sa de glorie traia intr-o lume plina de candoare si infractionalitate, frumusete si violenta.
Cam asa era amestecata, la pachet, lumea Dixieland-ului, jazz si bucuria de a canta liber cu traficul de alcool care in perioada prohibitiei il depasise pe cel de droguri.
Insa fericirea nu are margini sau oprelisti asa ca cei manati de fiorul creativitatii au ramas in istorie cu opere devenite clasice cum este si What a wonderful world.
A avut puterea sa vada o lume minunata dincolo de umbre care nu ar fi existat in lipsa luminii.
In energia sociala a planului fizic este usor sa lasi nasul in jos si sa te uiti in pamant fiindca unii iti spun ca de acolo vii.
Daca tot vrem sa aflam de unde venim ar fi mai nimerit sa ne uitam in sus si asta neinsemnand la etajele superioare ale blocurilor.
In sus inseamna la vibratiile mai inalte, la energiile mai fine, la supletea universala de care da dovada subtilul care sta la baza utilului.
Ca sa fim in ton cu filozofia materialisto – religioasa, aici se inteleg, in pamant ajunge doar efectul ignorantei.
In multitudinea de societati traitoare pe planeta aceasta minunata sunt si multe carti sfinte si multi pacatosi.
Probabil ca fiecare carte sfanta are numarul ei de pacatosi in armonie cu numarul de sfinti!
In functie de procentaj pe cap de sfant ar reveni un anumit numar de pacatosi, cum e invatatorul la o clasa.
De curand, un zbor suborbital, dar totusi aproape de ceea ce am putea considera iesirea in spatiul cosmic, realizat de firma patronului de la Amazon, l-a dus pe orbita pe primul capitan al navei Enterprise.
Este vorba despre William Shatner care a jucat in seria originala Star Trek din anii 60 si care chiar a dorit sa iasa in spatiu real, fizic, si mai putin fictiv.
Dupa aceasta iesire a venit profund marcat de trairile sale, iar acestea nu erau atat de ordin fizic, cum ar fi turtirea de scaun pana la iesirea pe orbita, cat psihic.
Ca a fost pus in varful unei rachete si aruncat in cosmos nu ar fi fost mare lucru, dar a fost marcat de intunecimea pe care a vazut-o prin hublouri.
Imensitatea spatiului era neagra si ostila, plina de frig si radiatii terminatoare, iar in partea cealalta, minunata noastra planeta albastra care reflecta caldura Soarelui.
In jur pe mii de ani lumina distanta doar mediu ostil, pe Pamant mediu prietenos si cald, armonie pentru sustinerea vietii in forma cunoscuta.
Acestea sunt trairile pe care le reda la revenirea pe Geea!
In film el calatoreste asa cum ar fi normal in univers, cu o miniplaneta dupa el, cu gravitatie artificiala, sisteme de mentinerea a temperaturii si aerului optim plus scuturi energetice care sa protejeze de radiatiile din afara.
Acum a realizat ca planeta noastra este cel mai prietenos loc din Universul cunoscut si la intoarcere a devenit un ecologist convins.
Cand era capitan pe Enterprise parea mai curajos, mai ales ca la o filmare poti spune pauza si mai facem o dubla.
Are o mica licarire despre lumea in care traim cu totii, prin faptul ca ar trebui sa fim o familie planetara.
Cand esti intr-o capsula de cativa metri patrati si vezi o imensitate fata de care corpul tau nu are nici o afinitate e posibil ca toti de pe planeta natala sa devina fratii tai.
Din punctul acesta de vedere este o lume minunata!
Dar cat de minunata este de fapt aceasta lume cand te apropii fiindca de la distanta chiar arata ca o bijuterie!
Aceasta planeta este populata de noi care suntem fiinte unice impartite pe rase diferite cu aceleasi nevoi si posibilitati.
Unde apare dihotomia, la interese, interese care depind de felul in care ne dezvoltam egosimul.
Necesitatile sunt la fel, doar ca egoismul are o singura pasiune, propria fiinta si de aici apar si conflictele.
Conflicte bazate pe lipsuri mentale in primul rand, cum ar fi lipsa de comunicare si autoinocularea ideei ca celalalt este o tinta de eliminat.
Asa ca ne mai miram de razboaie?!
Unii zic cum e posibil in secolul 21 sa mai fie acest gen de razboaie intre state care par civilizate!?
Statele sunt o forma de organizare ramasa in urma evolutiei asa ca de ce am avea pretentia ca sa fie si civilizate!?
Hai sa vedem, daca ne apropiem de aceasta bijuterie cosmica observam o societate care duce efortul existentei ei in niste directii bune teoretic, dar gresite faptic.
Din tot ce se produce, artistic, comercial si fizic sunt 10 mii de miliarde de dolari alocate pentru sanatate, anual.
Sanatate care nu este, asa ca aceste fonduri sunt irosite pe una dintre cele mai bune afaceri prin care se mentine starea de patologie.
7 mii de miliarde de dolari pentru educatie la orice fel de nivel ar fi ea si nu prea vedem un grad mai inalt de cultura si civilizatie in societatea noastre planetara.
3 mii de miliarde de dolari pentru armatele din toata lumea ca sa mentina pacea, e o ironie la adresa bunului simt.
Cu toate aceste fonduri si alocari generoase societatea este din ce in ce mai suferinda, mai ignoranta si mai violenta.
O concluzie simpla pentru oricine este ca ar trebui intrerupte finantarile si eforturile intr-o directie care nu functioneaza.
Lumea aceasta minunata incepe cu noi si tot noi suntem cei care o continuam si o construim.
Este armonioasa daca ne mentinem in firesc si in normalitate fara aceste exteriorizari unde mereu este cineva din afara de vina.
Contam fiindca suntem creatorii acestei lumi chiar daca ne place sau nu ne place, iar daca nu ar exista cineva ca noi, fiecare dintre noi, care sa o observe nu ar exista.
Depinde de fiecare cum este aceasta lume una mai buna sau mai putin buna si indiferent cum o privim nu avem cum sa scapam de ceea ce suntem.
Nu ai cum sa afli ceva daca nu esti capabil sa ai o atitudine fata de ceea ce afli, atitudinea este energia care creeaza o noua dinamica, un alt plan de actiune.
Atitudinea nu se face cu nasul in tarana, cu pesimismul pe ochi si nici cu optimismul in frunte, cat cu firescul in orice.
Apreciind corect ne recunoastem, iar ce este aici e universul noastru interior si ii vedem consecintele in cel exterior.
Lumea incepe cu noi si suntem in centrul propriei creatii, cu incredere si credinta ne exploram ca un Magelan personal.
Nesiguranta e fireasca la un explorator, dar stapanirea ei e obligatorie!
Mai ales in situatia de acum in care aparent o lume se intoarce invers stapanirea de sine, autocunoasterea si apelarea la valorile universale reprezinta atuul celor care cred in ei.
Fiind puternici si creatori putem sa credem orice, doar ca este mai spiritual si altruist sa punem in motoarele credintei combustibil de esenta divina.
In felul acesta ne ajutam fratii fiindca fratii acestia suntem tot noi, tot propriile proiectii in care ne reflectam ca sa ne corectam si sa evoluam.
Asa ca intelegand consecintele observam ca se investeste in boli, in ignoranta si violenta, cele trei antigratii.
Adevarul vine din lumea interioara, spirituala, de dincolo de memorie si aici se afla forta Omului.
Dizolvarea ignorantei duce la o stare de sanatate mai buna si, ca efect secundar, la o stare de agresivitate redusa.
Dealtfel, cauza violentei se regaseste in starea de patologie, cu cat mai bolnav, cu atat mai agresiv.
E prea simplu ca sa nu fim ispititi sa complicam lucrurile, simplitatea ne jigneste lenea fiindca elimina justificarea de a nu face.
Lasand fiinta sa se relaxeze si sa se elibereze de teorii induse si impuse vedem cum fiinta noastra respira cu un oftat de usurare.
Se poate nu este o iluzie si nici o nazuinta poetica, e o normalitate, asa ca mai bine traim ca viata si nu ca lumea.
Si de aici capacitatea universalitatii fiintei umane devine mai ampla si mai integra, realizand cu adevarat o lume minunata.

MarcelAlyna – Elta
28 decembrie 2022
Bucuresti

Iorgu

Asa se numeste amicul de conjunctura si care este partenerul de generat animatie intr-un parculet linistit si plin de oameni cumsecade.
De fapt ei stiu si cum sa cada fiindca nu s-a plans nimeni ca ar fi cazut prost, doar destept!
Parculetul pe care l-am mai amintit, din cand in cand, are intr-un capat aparate de gimnastica, la mijloc si aceasta este partea principala, e un loc mare de joaca pentru copii si in celalalt capat o zona betonata cu un perete de antrenament de tenis de camp.
Aici se joaca mai multe, tenis, miute cu mingea de football, badminton, e un spatiu ceva mai larg care predispune la desfasurarea diferitelor sporturi.
Animatia cea mai mare e in zona de joaca unde vin parinti cu copii, bunici cu copii, insotitori cu copii sau copii liberi.
Zona de interes in ceea ce ma priveste este peretele de antrenament de tenis unde vin cat de des reusesc sa mai dau cu racheta in minge.
Asa se petrece si acum, este libera partea aceasta de parculet si incep sa joc la perete in timp ce majoritatea cu copii se desfasoara in spate.
In zona celor mici se gasesc tuburi in forme arcuite prin care copii intra pe un capat si ies in partea cealalta, minitiroliana de care ii agata parintii si le dau vant ca sa le asigure deplasarea, invartitori si micile jocuri pe care le dezvolta intre ei.
Parintii au alte jocuri, de oameni mari, tatii discuta despre geopolitica, mamele impartasesc retete de lasagna, iar altele dau cu degetele pe ecranul telefonului.
In aceasta atmosfera fireasca incep jocul si chiar se deruleaza normal, fara sa fie de anticipat nimic iesit din comun.
Incepe sa se simta in aer ca cineva priveste cu interes si observ o fetita de vreo patru ani si jumatate care se uita fascinata la felul in care sare mingea verde deschis si usor reflectorizanta de la perete la mine si inapoi.
Sta cuminte in afara razei de actiune a rachetei si nu se mai dezlipeste de locul ei; are un par lung si negru, ochii mari si caprui, mi-a sugerat o Pocahontas in miniatura.
Ochii par mai mari fiindca e mica sau au crescut mai repede!
Se aseaza pe o banca alaturata si pandeste fiecare miscare, iar cand mingea mai se duce prin iarba fuge sa o aduca, stie exact unde este.
La un moment dat, mingea intra in niste tufe unde trebuie sa mai bajbai ca sa o gasesc, dar ea se duce la fix si iese triumfatoare cu mana ridicata in care o tinea.
Ii multumesc si ramane in continuare sa fie pe faza, probabil dorindu-si sa mai dau pe alaturi ca sa aiba satisfactia ca o gaseste prima.
Tot jucand apare un catel de marimea unui canish, cu o blana dintr-un par cretos si ondulat, gri, negru si alb care nu are alta treaba decat sa prinda mingea.
Sare dupa ea si nimereste pe langa, dar nu se lasa, se opreste doar cand o prind in mana.
Insa se uita cu niste ochi zglobii si jucausi care spun „hai, da-i drumul, arunc-o”!
Ma prefac ca dau cu racheta in minge si sare exact pe directie, stie unde se duce dupa miscare, anticipeaza.
In timp ce ma intreb ce fac cu blanosul cel energic vine mica amica si il ia de lesa spunand ca el e Iorgu.
Se pare ca l-a scapat bunica din mana si acum umbla liber, bunica fiind pe o banca cu spatele la noi uitandu-se cu interes pe ecranul telefonului.
Bunicile hi-tech ale inceputului de secol 21!
Il trage pe Iorgu si il duce la bunica atentionand-o ca a scapat si sa il tina mai bine dupa care se intoarce pe banca sa urmareasca traseul mingii pe care o dau spre perete.
Mai scapa prin iarba si prin tufe, dar ea e pe faza si stie de unde sa o recupereze.
Nici nu mai trebuie sa ma duc sa o caut in asemenea situatii fiindca e atenta si nu rateaza.
Hodoronc tronc apare iar Iorgu topaind sa prinda mingea si de data aceasta reuseste, o ia in gura si fuge cu ea.
Ma uit la bunica, cu nasul in telefon nici nu stie ca i-a disparut cainele, ma gandesc sa o intreb daca stie ca are si vreo nepoata pe aici.
Ca sa parafrazez termenii vehiculati din ce in ce mai des in diverse medii, acum incepe marea resetare a microsocietatii din parculet.
Mini Pocahontas fuge cu sarg dupa Iorgu sa ii ia mingea, ceilalti copii o vad ca alearga dupa un catel si incep toti sa fuga dupa ea ca la un semn.
Mamele care schimba retete culinare se opresc la mijlocul frazei „si pui turmeric…” si asa raman, tatii care discuta despre al treilea razboi, „daca rusii si americanii.. si raman la fel.
Mai sunt unii care raman cu degetul deasupra telefonului intrebandu-se de ce fug copii!
Rusii, americanii, turmericul si telefonul intra pe un plan secund fiindca se petrece un alt fenomen geopolitic in miniatura, cei mici au alta treaba decat cei mari.
A fost un moment de confuzie generala, dupa care adultii vad ca un grup de copii, ai lor si aproape toti din parc fug dupa un caine cu o minge in gura.
Cei care au si sotii acolo sunt trimisi sa recupereze odraslele, tatii veniti singuri se sesizeaza din oficiu fiindca ii au pe inventar si sunt si in garantie.
Asa ca inca o grupare incepe sa alerge in cerc prin parc, tatii care fug dupa caine in spatele copiilor care alearga tot dupa el.
Ma asez pe banca ca sa urmaresc derularea evenimentelor fiindca e evident ca sunt scapate de sub control.
Iorgu plin de eroism si de satisfactie fuge facand si fente, o ia brusc la dreapta, dupa care la stanga in spatele lui tot grupul isi schimba directia in functie de ideile lui.
Seamana cu bancurile de pesti care se misca la unison daca un scafandru intinde mana spre ei.
Se mai aud indicatii, „taie-i calea”, „agata-l de coada”, „vezi ca sare”, iar Iorgu gaseste tot felul de scheme ca sa scape, il banui ca stie si geometrie neeuclidiana.
O familie formata din mama, tata si cel mic in carucior intra pe poarta parcului, dealtfel linistit, ramand usor uimiti vazand sportul acesta colectiv.
„Taie-i fata”” se mai aude, desigur nu la propriu, doar sa ii iasa in cale.
Privesc la ce se petrece si se aseaza cuminti pe o banca apropiata de poarta, pentru orice eventualitate.
Pufosenia cu minge verde incepe sa alerge inapoi printre picioarele mai mari sau mai mici abordand frontal convoiul care il fugareste.
Cuiva ii vine ideea sa calce mai bine pe lesa decat sa tot incerce sa prinda cainele direct si reuseste.
Unul dintre tati imi inapoiaza mingea, altul il duce pe Iorgu la bunica spunand „doamna, aveti mai multa grija de cainele dumneavostra”.
Lucrurile se linistesc si revin pe fagasul normal, asa cum este normalul inteles si privit de fiecare.
In discutiile tatilor rusii cu americanii incep sa negocieze, asa ca s-a rezolvat, turmericul isi ia locul de drept in retetele culinare si buricele degetelor se plimba vioaie pe ecranele telefoanelor starnind pixeli multicolori.
Cu siguranta ca a doua zi unii vor avea ce povesti la cafeluta de dimineata de la birou cu fraze care incep cam asa, „eram cu ala micu in parc si sa vezi ce l-a apucat pe un caine”.
Prefer sa las lucrurile asa cum sunt fara sa ii mai dau idei lui Iorgu care ma priveste de sub banca bunicii.
De data aceasta ea tine piciorul pe lesa si Iorgu pare sa spuna „hai sa mai facem o data miscarea asta!”
La randul meu pare ca ii spun ca daca mai facem una ne dau afara pe amandoi din parc, poate nu si pe bunica!

MarcelAlyna – Elta
17 octombrie 2022
Bucuresti

Partidul pacientilor

Cineva spunea, odata, mergand pe strada, ca vede foarte multe farmacii si banci, si ca o punctare, apar si sali de jocuri de noroc.
Noroc bun!
Asa a fost si adormirea unor mentalitati in Zona Romaneasca in care minerii fac legea si I. M. G. B. face ordine.
Unde te uiti sunt reclame la medicamente, radiourile vorbesc despre produse minunate care te vindeca de ce nu ai nevoie, televiziunile intrerup filme cu Hercule care nu are probleme medicale, cu reclame pentru articulatii si chiar Isus din Nazaret a fost plin de reclame pharma fiindca vindeca fara prescriptie.
Bannere mari cu orase medicale, si superclinici rasar intre stalpii de electricitate, tratamente pentru ficat, inima, genunchi si orice parte a corpului impinse agresiv in mediul social.
Ca sa nu scape nimeni, animalele de companie au parte de terapii care se adreseaza cainilor si pisicilor cu diabet, insuficiente renale si respiratorii.
Mai trebuie si psiholog pentru animale cu depresie, pentru pui de maimuta cu rau de inaltime si pui de pasari cu claustrofobie fiindca au petrecut mult timp in ou, probleme se gasesc cand nu mergi pe calea solutiilor!
Daca ai fi picat brusc in lumea aceasta te-ai gandi ca toti sunt bolnavi de toate cele posibile si imposibile.
Sunt desene animate cu animalute dragalase, iepurasi cu ochi mari si urechi pufoase, gaini stralucitoare si vacute dolofane si viu colorate.
Umor negru intr-o lume care asasineaza 64 de miliarde de suflete animale anual ca sa se stearga cu servetelul la gura dupa o masa copioasa.
Se pare ca nu ajunge, acum vine randul insectelor, asa ca daca se refugiaza in bratele voastre un fluture o face ca sa se salveze.
Iar fiinta aceasta picata pe aici din spatiu s-ar intreba daca oamenii de pe aceasta planeta sunt sinucigasi.
„Nuu”, ar raspunde daca ii intrebi, dar consecintele mereu obiective ar spune ca da.
Un partid reprezinta o parte, de aici deriva si termenul, este o latura a societatii care crede in anumite idei si isi creeaza diverse doctrine.
Sau cel putin era odata cand existau doctrine si cu orientari in gandire, pe stanga sau pe dreapta, mai tarziu au aparut hibrizi de centru stanga sau centru dreapta.
Insa aceasta este o poveste frumoasa de adormit demosul dublata de campionatele de football unde apare suporterul, cel care sustine clubul favorit sau partidul.
Cel putin in sport lucrurile sunt ceva mai sincere, se bazeza pe niste fapte, e necesara o victorie, jocul e la vedere si totul se decide pe teren.
In politica meciurile dintre partide de o perioada destul de lunga se duc in vestiar si mai putin pe teren, acolo se aranjeaza rezultatul pentru popor.
Oferta e destul de larga ca sa se regaseasca fiecare in cate o idee, insa distanta dintre cetatean si clasa politica e din ce in ce mai evidenta.
Sunt cazute valurile si perdelele, iar Omul poate sa vada acum prin jocul social in care unii se fac ca administreaza si altii ca le dau consimtamantul prin vot.
Compromisul incepe cu a fi de acord cu ceea ce nu doresti!
O lehamite fata de minciuna si fals se raspandeste in societate si accentueaza tusele personajelor.
Pe unii ii face ceva mai ridicoli, chiar daca credem ca nu se poate mai mult, se gasesc resurse, iar pe altii ceva mai lucizi si intelepti si aici se gasesc resurse.
Mai e o masa de manevra care intregeste triada si ea inca se mai uita la campionatul politic ca si cum ar insemna ceva.
Spre deosebire de sport unde exista reguli si arbitrii, aici termenul regula e in afara vocabularului si arbitrajul nu exista.
Dar mai toti au medalii de afisat si nu vor tinichele care sa semene cu caracterul!
Mai exista un partid care are ideologie, are doctrina, adepti din toate rasele si religiile, din toate zonele geografice, este partidul pacientilor.
Sunt si din toate tarile asa ca putem spune, parafrazand, ”pacienti din toate tarile, treziti-va!”
Am putea sa il denumim partidul linistitilor fiindca de aici vine si termenul pacient, din latinescul pacientia care inseamna rabdare.
Cat are energie si e vioi cetateanul ignorant zburda si critica si se cearta peste tot, simte ca e in putere sa isi strige ignoranta.
Consecintele manifestate printr-o afectiune il fac sa stea cuminte nu ca sa se vindece de vreo problema fiziologica, cat de ignoranta.
Pacientii isi mascheaza lenea de a lucra cu ei insisi prin suferinta, la randul ei suferinta nefiind un aspect de lauda, e ca si cum te-ai lauda cu prostia.
In plus, pacientul nu e rabdator, doar nu ca nu are incotro fiindca dupa ce se pune pe piciorusele sale sociale o ia de la capat.
Prin dezvoltarea globala a industriei pharma ei sunt chiar uniti si singura diferenta o fac accesoriile si medicamentele.
Ca veni vorba de medicamente, amerindienii au reprezentat un soc cultural pentru europenii care i-au intalnit prima data.
Fiecare avea la gat o punguta cu diverse plante deshidratate si simboluri mistice, iar traducerea pentru europeni a fost ca aceasta este punga cu medicamente.
Amerindianul a dat denumirea respectiva ca sa inteleaga ceva europeanul, s-a straduit!
Normal ca europeanul se gandea la pastile si diverse potiuni, mai ales cel de acum, insa insemna un talisman pretios pentru sufletul si trupul celui care purta asa ceva.
Prefera sa fie ucis decat sa i se ia punga de „medicamente”!
Medicament are la baza termenul „ment” care vine de la mental si multi termeni au originea in radacina energetica ”MENT”.
Tratament, medicament, antrenament, compliment, stabiliment, in romana mai exista asezamant, amendament si multe altele.
Am mai punctat acest lucru insa consideram ca merita reamintit!
Nu sunt intamplatoare asocierile cu mentalul prin acest „ment” aflat in compozitia termenului.
Ment vine de la mental, mentalul fiind motorul transformarilor pe care le traim in manifestare, pune in practica ceea ce decidem ca dorim sa urmam ca directie.
Chiar munca tot de aici vine, fiindca pana sa muncesti fizic construiesti ceva in zona mentala.
Ca sa-l personificam un pic, nu ne intreaba daca ne place sau daca este corect ce decidem, e ca duhul din lampa care spune „faca-se voia ta, Stapane”.
Dupa care Stapanul se descurca cu voia lui, insa este servit corect, ce a decis sa fie se manifesta.
Iar lucrul acesta inseamna responsabilitate, asumarea propriilor decizii si daca nu ies asa cum vrei, corecteaza-le fiindca tu le-ai creat.
Nu da vina pe nimeni fiindca ceilalti chiar sunt nimeni, in ideea ca ei nu raspund de deciziile tale.
Daca tot ai citit pana aici inseamna ca poti sa realizezi ca ai si asa de-a face cu propriile fapte ca sa mai raspunzi si pentru ale altora.
Cand o idee este repetata nu de cativa ani, de cateva sute de ani, sau de cateva mii de ani, de la inceputul religiilor care au modelat suprafata societatii, din nenumarate generatii, majoritatea accepta fara sa carteasca aceasta idee de bolnav rabdator, in frunte cu medicii.
Ca sunt idei nu ar fi o problema, insa problema apare cand se transforma in credinte si credintele sunt infaptuitoare, duc la consecinte.
Consecintele nu ne plac dar le acceptam fiindca asa fac aproape toti si spunem tot felul de nazbatii ca asa e viata, de exemplu.
Viata nu iti vrea raul, insa noi avem un talent formidabil sa il realizam!
Una din cele mai toxice idei se refera la faptul ca suntem muritori si de aici apare o stare patologica care duce spre implinirea dezideratului de a te muri, daca se poate spune te nasti se poate spune si asa.
Se mai zice ca nu se poate sa nu avem afectiuni si tot felul de forme de boli care sunt cauzate de modul de viata gresit ce genereaza procesul de degenerare a corpului.
De aici si ideea ca fara sa ajungi la medic nu se poate, de parca natura a facut inainte medicul si dupa aceea Omul.
Se vorbeste de tot felul de afectiuni si deformari si este banal sa se discute de cum te mai operezi si ce medicamente mai iei, care sunt cele mai revolutionare forme de chinuaiala ca sa fii un pacient „sanatos”.
Este asa de plina comunicarea sociala de ignoranta morbida incat se uita un aspect pe care natura, Universul sau Dumnezeu, cum vrea sa ii spuna fiecare, il numeste Sanatate.
Cum scria undeva, un lucru daca este gresit, e gresit, chiar daca il fac toti, un lucru corect ramane corect chiar daca nu il face mai nimeni!
Iar pentru Sanatate pacientul e doar un fiu ratacitor, ea nu asteapta la spital, ea asteapta in natura, intr-un mod de viata civilizat si in acord cu armonia universala.
Sanatatea nu se pierde, se rataceste si odata ce revii pe cararea Vietii devii apolitic, evadand din partidul pacientilor.
Revii in natura spirituala care nu a parasit niciodata fiinta umana, unde il asteapta rabdatoare si nu ca pacient sa se intoarca la matca.

MarcelAlyna – Elta
12 septembrie 2022
Bucuresti

Postitorii Suna ca un fel de grupare, o secta ciudata care are niste reguli particulare, foarte stranii, de exemplu, din cand in cand, nu mai mananca.O zi, doua, trei, patruzeci, dupa necesitati si ca sa nu se zica ca nu consuma si ei ceva din mediu, beau apa.Pe undeva e unul dintre produsele, daca putem denumi apa produs, cu pretul cel mai mic si nici nu are pretentia ca inlocuieste mancarea, astampara ceva din reflexul de a tot introduce substante in corp.Acesta este un reflex si mai putin o realitate, asa suntem educati si conditionati de la intrupare, ca depindem de elemente exterioare ca sa existam.In termeni comerciali, mama ar fi furnizorul de cetateni, se ocupa de distributie de consumabile pentru noii veniti, cum ar fi laptele, si tatal e la partea de furnizare de resurse avand in vedere si marketing-ul.Tatii intre ei se lauda cu copiii, mamele discuta intre ele mai aplicat, la obiect, de la scutec la alimentatia intregii familii, inclusiv a tatilor.Mentalitatea care vorbeste de intamplare e detronata de Legea Rezonantei prin intermediul careia oamenii nu se intalnesc intre ei decat atunci cand au experiente de impartasit.Existand generam energia care ne scoate in fata situatiile de care avem nevoie ca sa evoluam, situatii care inseamna locuri, posibilitati si oameni potriviti.Legea Rezonantei aduna oamenii la un loc, mai multi sau mai putini si pentru o perioada mai lunga sau mai scurta, e felul Universului de a ne face sa ne intalnim.Iar aceste intalniri universale ne arata cum evolueaza fiinta noastra si care sunt necesitatile sale subtile.Grupul de postitori se formeaza tot pe aceeasi rezonanta, sunt oameni care incearca aceasta metoda in general din motive terapeutice.Initiatorul grupului demareaza actiunea din entuziasm si cu buna credinta dorind sa impartaseasca cat mai multora o metoda care il ajuta si pe el.Cunoscandu–ne realizam ca asa e naturelul lui, vorba lui Caragiale, cu post cu apa sau fara sufletul sau este la fel de deschis si frumos.La hotelul International din Bucuresti si la etajul 8 unde este si o sala de conferinte se tine intalnirea celor care au incercat si continua aceasta experineta a postului.Postitorul cu apa nu mai inoata el in apa, ci lasa apa sa inoate in interiorul sau, avantajul fiind ca nu are nevoie de salvamar fiindca apa stie sa inoate!Suntem la a doua intalnire anuala si o parte ne stim intre noi, e ca la o revedere in care povestim, ne luam pulsul vibrational si ne punem produsele pe masa.Inainte de sala de conferinte este un hol unde atat noi cat si ceilalti care au ceva de promovat sau/si de vanzare pot sa isi faca standuri pe mesele disponibile.Sunt mai multi vorbitori cu pauze intre discursuri, la un moment dat, intalnirea, asa imi vine sa ii spun fiindca are un aer mai familiar in sensul de prietenesc, incepe pe la 11 si se termina pe la 19.In general, cei care au realizat acest post cu apa au fost destul de stresati de starea lor de sanatate fiziologica, lucru care reiese si din povestirile aferente.Este firesc sa fie consecinte pozitive pentru cine incearca sa isi rezolve asemenea probleme, postul e un gest realizat in ultima instanta, pentru unii.In starea in care nimic din ce e oficializat ca tratament nu mai functioneaza omul e capabil sa incerce orice, de la samanism la descantece cu ciubotica cucului.Treaba asta cu ciubotica nu stiu daca exista!Si totusi, postul are confirmari stiintifice, nu e o solutie disperata pe ideea sa vedem cum iese, e cercetat si multi din domeniul medical spun despre post ca e remediul oricarei afectiuni.Ar trebui sa umplem multe pagini doar ca sa amintim cate clinici in lume, din America pana in Rusia, din China pana in Peru si din Otopeni pana in Ploiesti, ca sa fie de coloratura, au demonstrat ce poate sa faca postul si mai ales ce se petrece.Altfel spus de ce face ceea ce face, care sunt subtilitatile proceselor dincolo de observatiile efectelor.Intai observam suprafata, nivelul la care avem acces prin starea noastra de constiinta, dar acesta este un indicator ce arata ca drumul se continua.Postul exista in natura in situatii de urgenta cand un animal nu se simte bine nu mai mananca pana ii trece.E un fenomen natural care se petrece in clipa in care este lasat corpul in pace sa isi vada nestingherit de viata lui fara sa fie incurcat de toxine.Tedinta naturala e de regenerare si asa se petrece si la pauza aceasta de substante din exterior.Corpul abia asteapta si primul lucru pe care il face sunt reparatiile de urgenta dupa care, daca i se da voie, incepe sa perfectioneze sistemul.Postul in sine nu este un mod de viata, ci o exceptie, insa in evolutia fiintei umane poate fi un mod de viata daca se ajunge treptat si din aproape in aproape la asa ceva.Iti dai seama ca esti intr-un fel de a exista cand te trezesti ca asta faci, cand deja nu te mai gandesti ca mananci putin sau mult sau ca nu mai mananci deloc.Iar alimentatia nu e un scop, ci un instrument de control energetic care depinde de felul in care gandim si de modul in care ne traim credinta.Credinta la randul ei fiind o tehnologie si ea se practica si se educa, fara sa vorbim despre ritualuri goale de continut, discutam de un mod de viata care se dobandeste prin practica.Subiectul abordat e mai simplu de trait decat de detaliat teoretic, are girul universalitatii printr-un potential accesibil fiecaruia.Printre vorbitori sunt si cei care discuta despre cei care traiesc doar din respiratie, in limba engleza se numesc breatharieni, de la breath, respiratie.Chiar se face o tabara in august la Sambata de Sus in care vin breatharieni din intreaga lume, chiar si din Romania.In lume sunt multi si sunt si cupluri de bretharieni care au copii continuand sa isi mentina modul de viata.Ei au inlocuit, din aproape in aproape, alimentatia solida si lichida cu cea gazoasa, este un pas important nu in alimentatie, cat in deschiderea propriei viziuni asupra vietii.Insa evolutia nu se manifesta in salturi ci in pasi si e bine sa pornesti de unde esti chiar daca entuziasmul impinge spre graba.Mergand in ritmul si pe drumul tau nu mai sunt motive de graba, dar sunt suficiente cai ale rabdarii cu propria fiinta.Altfel spus nu e de recomandat sarirea etapelor, cum ar fi de la shaorma cu de toate la post cu apa, fiindca se creeaza socuri inutile, nu intamplator exista aceste etape.Se vorbeste si despre inlocuirea apei simple in perioada de post cu apa cu infuzie de plante fiind biologizata si mai apropiata de energia corpului fizic uman.Iar pentru asa ceva, fara sa facem reclama, recomandam din colectia de carte Elta cel putin titlurile care se refera la alimentatie.Vorbind despre viata reala si fireasca asa cum ar trebui sa se desfasoare in mod normal nu mai au loc termeni comerciali cum ar fi cel de reclama.Grupul acesta de oameni au inceput sa se lumineze dand pauza corpului de la imbacsirea cu materie alimentara.Au inceput sa vada ca gandesc altfel si ca pot face asta, ca sufletul e mai sincer si ca spiritul are acum cui sa vorbeasca.Iar acesta e doar un pas mic intr-o lume universala!E asa de vast subiectul incat suntem in fata descoperirii Lumii Noi din noi, a faptului ca sinceritatea cu propria fiinta reprezinta hrana sufletului si trebuie sa fii deschis ca sa iti placa felul acest de mancare.Dupa care nu te mai saturi, descoperi ca hrana solida e o mica parte fata de cea lichida, ca cea lichida e mai nimic fata de cea gazoasa si daca nu am trai din energie fiind o fiinta a luminii nu am avea despre ce sa discutam.In aceasta intalnire avem de-a face cu oameni care au curajul de a incerca marea existentei cu degetul experientei si se simt incurajati prin propriile rezultate.Indiferent de cale sau de motive conteaza descoperirea Adevarului, acesta este malul pe care ne urcam si abia de aici incepem sa mergem.E o energie plina de viata sa ii vezi pe cei care au curajul sa porneasca din diverse conjuncturi spre o modificare a modului de viata evadand din traditionala acceptare.Mai ales ca de aici s-au trezit in fata unui orizont pe care nu il banuiau, iar dupa lupta, din partea unora, ca sa ajunga aici, in continuare doar pacea interioara le e calauza.Cu ce substanta sau energie te hranesti cand asculti o muzica care iti place sau vezi un peisaj mirific?Nu e de definit fiindca nici fiinta noastra nu e incapsulata in definitii si axiome, in teoreme si speculatii.Sufletul ne transmite caldura spiritului care imbraca existenta noastra universala si e cu atat mai accesibila cu cat suntem mai firesti.„Sa nu ai alt Dumnezeu in afara de Mine” nu se refera la un aspect egoist si arogant, cat la a crede in tine si a fi constient de propria existenta.Asa ne construim pe noi si ii sprijinim pe ceilalti!MarcelAlyna – Elta03 august 2022Bucuresti  

VegFest

Mergand spre VegFest dam de un fel de strecureala printre masini parcate, bine ca e sens unic pe strada unde se gaseste Casa Universitarilor, aici se organizeaza Festivalul si are o curte generoasa care e folosita la potentialul ei.
Si Elta e universitate asa ca o casa a universitarilor e ca acasa!
Gasim un loc chiar vis a vis de intrare si incepem o descarcare strategica, lasam sacosele pline in masina, intram doar cu masa si scaunul pliant.
Masini mai mici sau mai mari se afla deja in curte, oamenii descarca cu bratele sau cu lizele vitrine frigorifice, lazi cu borcanele si ardei gras, cu mirodenii si uleiuri esentiale, cu aronia si prajiturele, cafea si butoaie de bere artizanala.
Totul e de origine vegetala fiindca aceasta este si ideea festivalului, sa fie promovate produse care nu au treaba si legatura cu regnul animal.
Ne strecuram unii pe langa altii ca intr-un dans pe care il dirijeaza necesitatea, ne ferim intai pe noi, dupa care pe produsele noastre intr-un vals stradal.
Momentul acesta aminteste de intrarea unei orchestre de muzica simfonica pe scena, se aseaza fiecare pe locul lui si incepe acordarea instrumentelor.
Ca o verificare inainte de intrarea dirijorului si inceputul simfoniei!
Acel moment e ca un haos, fiecare instrument suna in felul lui, nu intelegi nimic, dar instrumentistii stiu ce vor de la el si cum trebuie sa se comporte.
Poate am mai pomenit de momentul acesta tipic de dinaintea unui concert insa sunt situatii cand revine ca o amintire a faptului ca in spatele unei creatii cineva lucreaza la ea.
Din acest haos apare Creatia sau simfonia si asa se petrece si acum, standurile noastre sunt instrumentele pe care le acordam ca sa sune armonios.
Cu masa fara picioarele asamblate si scaunul pliant parem ca mergem la surfing, s-au dat valuri bune si vrem sa le prindem.
Intram pe aleea ONG – urilor unde suntem repartizati si aici vedem corturile albe montate.
Inca nu scria ceva la fiecare cort ca sa iti dai seama care este al tau si ne amintim ca noi nu am cerut si masa.
Toate aveau masa mai putin unul la intrare si ne asezam masa acolo, se pare ca am fost singurii care nu au solicitat asa ceva, asa ca logic, era locul nostru.
Nu a avut nimeni nimic impotriva fiindca dupa o perioada cineva din organizatori a pus deasupra un afis cu Elta Universitate.
Dupa stabilirea bazei, adica masa si scaunul, incepem si noi sa ne aducem sacosele cu azyme, carti, caramele, flori, fata de masa si tot ceea ce face ca standul sa fie original.
Cum spuneam mai sus, standul fiind instrumentul din orchestra, fiecare e original si are muzicalitatea lui.
Peste drum de noi e un stand cu pisicute de adoptat din partea unei organizatii care salveaza animale si le ingrijeste pana cand cineva le adopta sau raman in continuare acolo.
Acum imi pica fisa ca ei aveau produse de origine animala cu animal cu tot!
Ca sa afli muzica fiecaruia e de ajuns sa ii asculti povestea si aici intri in rezonanta cu multe suflete care se dedica construirii unei povesti frumoase.
Dupa niste ore, orchestra e pe pozitii si cei care vin sa se delecteze cu simfonia noastra incep sa intre in sala, de fapt, in gradina.
Si intra o zi, doua zile, trei zile si fara sa exagerez cred ca au fost chiar mii de spectatori – participanti care au trecut pragul.
Intr-o creatie nu exista spectator si actor, generator si beneficiar, intre cele doua roluri se creeaza o colaborare prin care fiecare se implineste prin celalalt.
Atmosfera e de sarbatoare campeneasca, civilizata, plina de evenimente printre copacii din gradina.
Intr-o parte se face yoga, in alta parte exercitii la bare de gimnastica din partea celor care au renuntat la produse animaliere, asa e politica evenimentului.
Un fel de demonstratie ca poti sa fii musculos si puternic chiar daca mananci frunze, imi venea sa spun ca asa e si bivolul, dar nu zic.
Unul dintre cei care se manifesta la gimnastica trece prin fata standului la un bust gol lucrat si plin de fibre musculoase.
In spatele lui e urmat de o fata usor extatica si aici incep sa realizez de unde vine termenul de gasculita, gascanul fiind batos si cu gatul lung e urmat de mai multe gaste.
Cred ca de aici vine, asa sugereaza scena, cel putin!
Prin iarba si intre copacii care fac o umbra binevenita se gasesc perne mari pe care se poate sta si medita sau discuta sau admira ce se petrece in jur.
Si ce se petrece de fapt, e o stare a firescului in care cei care vin cu copii, cu catei, cu soacre, cu ei, se simt relaxati si sunt deschisi sa inteleaga mai mult despre viata, mai ales una mai frumoasa daca se poate si se poate.
E un fel de lacas ad-hoc al cautatorului care vine unde crede ca se simte mai aproape de cei ca el, care cauta la randul lor un sens al normalului.
Cel care cauta ceva, o directie in viata care sa fie confirmata si de consecinte intai decide pentru propria fiinta, ii gaseste prin rezonanta pe cei ca el si dupa aceea incepe sa realizeze mai multe.
Iar aici nu o sa incep tot felul de discutii filozofice despre ce inseamna normalul, fiindca filozofii au incurcat intelegerea firescului mai mult decat religiile.
Intre copaci exista un foisor plin cu ladite cu fructe la liber din partea unuia dintre sponsori si fiecare poate sa mearga sa isi ia ce are nevoie.
Chiar ii spunem unei prietene care ne ajuta la stand ca exista acest loc si se duce cu banii pregatiti pentru fructe.
A venit inapoi si cu banii si cu fructele pe care le dorea!
E o circulatie constanta, aparent browniana, unde unii umbla in cercetare, sa descopere ceva, altii sunt multumiti cu o inghetata sau o felie de pizza sau altii se delecteaza cu un desert.
Acestea sunt activitati realizate in mers si mai trebuie sa fii si pe faza la vreun caine al cuiva, dar nu neaparat la el cat sa nu te incurci in sfoara de la lesa.
La unul din standuri cu mancare vegana, desigur, sunt niste, sa nu le zic sfere fiindca nu erau, un fel de guguloaie, acesta e termenul cel mai “stiintific” apropiat.
Le prepara cineva cu multa atentie si dedicatie, din ele face niste sfere mai mici, lor pot sa le spun asa, si din ele se realizeaza un fel de suport pentru sosuri si alte ingrediente.
E un stand cu mancare libaneza si cel care le prepara e tot din aceeasi zona araba, muzica e tare in locul acela si ne auzim mai delicat.
Iar limba lui romana e in constructie, desi avansata, ii apreciez pe cei care stiu sa vorbeasca asa de bine o limba oarecum exotica fata de nativitatea lor.
Il intreb ce contin guguloaiele si imi raspunde amabil, parand ca e obisnuit sa dea curs intrebarilor legate de activitatea lui.
“Baza e facut din gulgush amestecat cu morcov, telina, pastarnac, marar si leustean si unde vrem sa fie picante punem usturoi”, imi raspunde el.
“Baza pastei e din gulgush” ii zic, “am inteles, dar ce e gulgush?”
“Este grau inmuiat si dat prin masina de tocat”, ma elucideaza usor amuzat.
Vorbeste bine romaneste, dar tinand cont de context e posibil sa nu inteleg foarte bine ce spune.
Asa ca termenul “gulgush” poate sa nu fie cel corect, insa pe celelalte le-am inteles bine.
Intorcandu-ma la stand ii povestesc Alynei ca am vazut o mare pasta facuta din gulgush, la baza.
Cu intelepciune ma lasa sa trec peste momentul meu de amuzament ca ii spun un cuvant necunoscut si ii povestesc ce inseamna.
In continuare pisicutele se joaca nestingherite in cusca lor cu o inocenta care le face sa fie libere de ideea ca sunt intr-o cusca.
Multi oameni sunt in cusca mintilor lor si a lasitatii unei acceptari a sensului vietii spus de altii si neexperimentat de ei insisi.
Pe undeva, cel care nu e constient ca e in cusca are fericirea lui, se multumeste cu termeni care rezoneaza cu “conform” si “uniform”.
Fericirea ignorantei e o tristete mascata in dezamagire care se transforma in razbunare.
Insa aceasta este o latura, de fapt o buna parte din cei care sunt atrasi de rezonanata acestui gen de eveniment cauta ceva, nu s-au predat resemnarii.
Chiar si cei care vin adusi de altii tot incep sa isi puna minime intrebari, sa tresara la ceva, sa se uite un pic diferit in jur.
Sunt formele trezirii unei societati si bajbairea are rolul ei, e necesara ca sa inveti drumul spre intrerupatorul care lasa Lumina sa inunde camera mentala in care te misti.
Existenta se bazeaza pe Lumina si intunericul e singurul care genereaza teama fiindca nu stii ce te asteapta, de ce te impiedici sau te poti lovi.
Intunericul nu exista de capul lui, el e posibil pe masura ce incetam sa mai luminam.
Si de aici creste teama si toate consecintele generate de ea, iar in aceasta gradina universitara minunata, care rezoneaza cu universalitatea, vine fiinta umana sub diferite forme si chipuri ca sa isi urmeze Lumina.
Exista pentru toate etapele de evolutie si constientizare posibilitati, cei care vor sa isi schimbe dieta au cu ce, informatie pentru masa musculara exista, dorinta de a adopta animale in ideea unei fapte bune si de a avea companie, e prezenta.
Chiar si dorinta de implicare in diverse cauze e satisfacuta cu minim de efort, cel care vrea sa iasa din confortul unei vieti aproape banale prin consecintele sale are diverse sanse sa faca donatii accesibile pentru o cauza, cum se spune.
Fiecare unde se afla poate face ceva, altfel nu ar fi in starea, situatia si momentul respectiv sau altfel spus, in locul in care se afla.
Putem totul de unde suntem, cu rabdare si normalitate!
Intr-o discutie cu una dintre fetele de la pisicute de adoptat, spre finalul festivalului, spunea ca a avut zece si au fost adoptate trei, cate una in fiecare zi de targ.
Iar la targul anterior nici una din pisici nu a fost adoptata.
“E un progres”, ii spun.
“Nu e, fiindca la targul dedicat animalelor de companie au fost 32 adoptate”, zice destul de suparata.
“Acela a fost dedicat domeniului tau, acesta este mai general”.
Ong – ul respectiv e format prin 2017 si ii sugerez discret ca este mai stabila o miscare care merge pas cu pas si cu rabdare decat sa ai asteptari spectaculoase.
Traversez spre standul nostru si vad inscrisul de deasupra pe care scrie Elta Universitate; 32 de ani de activitate poate ne face sa fim usor calificati cand vorbim despre rabdare.
Nu e o expresie aroganta, dimpotriva, e o dedicatie catre toti cei implicati, fiecare cu rolul si disponibilitatea si posibilitatile sale.
Satisfactia spirituala nu se insuseste, ci se raspandeste, asa este receptata de cei care sunt in rezonanta si sunt sprijiniti cei care nu stiu inca.
Genul acesta de manifestari sunt deschideri si ies in intampinarea celor care incep sa mijeasca ochii launtrici.
Intai ii deschizi mai putin, ii mijesti, dupa care din ce in ce mai larg si urmeaza sa incepi sa si vezi.
Chiar daca avem posibilitati simtim nevoia de confirmare si faptul ca te intalnesti cu cei care sunt pe aceeasi lungime de unda iti confirma ca nu esti singur.
In continuare, consescintele arata ca viata se schimba in bine, cu posibilitatea de a progresa oferindu-ne incredere in propriile forte.
Suntem dependenti doar de increderea in noi si acest lucru ne da curajul unei Credinte Universale!

https://www.facebook.com/VegFestRO
https://vegfest.ro/

MarcelAlyna – Elta
29 iunie 2022
Bucuresti

Targ Legacy

 

Intr-o sambata dimineata trecem prin fata Palatului Parlamentului, fosta Casa Poporului si urmam indicatiile Waze-ului spre adresa targului.

Probabil ca daca nu mai e o casa a poporului a devenit una a parlamentarilor si de aici din casa s-a transformat in “cuibusor de nebunii”.

Targul se tine din doua in doua saptamani, sambata si dureaza de la 11 la 15 la initiativa mai multor ong – uri.

Se desfasoara intr-o curte – gradina in care incapem cu totii, cu doua case separate ca pozitie, in care se desfasoara mai multe tipuri de cursuri si ateliere.

Nu ii fac reclama, dar e genul de activitate care promoveaza micii producatori de diverse, de la produse din gradina pana la artizanat manual de lana, de la alimentatie naturala pana la decoratiuni interioare si creme de uz intern sau extern realizate de cei care vin cu standul aici.

Tot mergem printre stradute dupa indicatiile softului si ajungem  in fata curtii unde se desfasoara actiunea.

Exista un moment de forfoteala pe care o intalnim la orice targ, descarcarea produselor, asezarea lor, pigmentata de expresii ca, “ai niste sfoara” sau “mai incearca cu foarfeca”, “multumesc pentru servetele”, cine ar privi de sus s-ar uita ca la niste furnici care stiu fiecare ce are de facut.

E o preocupare din care nu prea vrei sa fii intrerupt pana nu iti asezi lucrurile asa cum crezi ca e in regula.

Probabil ca daca ar veni cineva si ar spune ca vrea sa cumpere tot de pe masa nici nu ar fi bagat in seama.

“Stai un pic sa le asez”, ar primi ca replica.

Dupa un timp incepe o relaxare si discutii, lucrurile sunt in ordine, poate sa inceapa spectacolul.

El incepe cu primii care intra in curte si se uita pe la mese, dar se vede ca deja stie fiecare ce vrea.

Majoritatea vin cu temele facute legat de cine ce are pe aici, stiu ce vor sa cumpere, dar pleaca cu mai mult decat si-au propus fiindca se uita si la ceilalti.

Ochii vad, inima cere si asa portofelul e pus la cura de slabire!

O buna parte din cei care trec pe aici afla de Azyma si de Elta la targ, ceea ce e minunat fiindca se largeste aria de acoperire.

Chiar sunt cazuri in care vin special pentru Azyma fiindca o vad pe pagina targului fara sa fi aflat inainte ceva despre ea.

Asa avem ocazia sa fim credinciosi in raport cu vremea, fiind in aer liber depindem doar de cugetul nostru ca sa nu ploua.

E o atmosfera relaxanta si destinsa, principalul aspect fiind relationarea cu ceilalti, ca efect secundar se mai face si ceva vanzare.

Ritmicitatea determina si o evolutie a experientei respective, de fiecare data este ceva diferit, apare cate un aspect insolit.

De altfel ritmicitatea nu inseamna repetitie, ci masura continuitatii.

Sunt spatii de activitati in cele doua corpuri de cladire din curte, in care se si desfasoara mai multe tipuri de cursuri sau actiuni.

Exista plantate in stilul permaculturii diverse plante prin curte, smochini, zambile, lalele, mangold, noi de exemplu avem standul langa niste tufe de mangold.

Aici se afla si doi busteni de o parte si de alta a aleii de la intrare, ca doi paznici, pe care se poate medita la soare si mai poti rontai cate o grisina handmade, frunza de mangold, fireste e cazul sa fii pe faza cu frunzele, sa le iei din tufa potrivita.

Un om chiar a facut ochii mari vazand titlurile cartilor de pe masa, credeam ca a avut vreo revelatie, a avut, dar de alt tip.

“Mai exista Elta?” intreaba el.

“Da!” ii raspund si el mai intreaba o data ca sa fie sigur.

“Fantastic, mai e Elta!”

A plecat usor extatic, era chiar incantat si uimit in acelasi timp, o combinatie care iti da un aer plutitor.

Aici am numarat cam 15 producatori de diverse, alimentare si nealimentare, pentru trup si suflet.

Nu departe exista hypermarketuri care ofera o industrializare toxica, comert in masa, asa cum este mass media care se adreseaza maselor asa face si genul acesta de comert se indreapta spre multime.

Pentru turma e si spatiul mai mare ca sa intre multi, plin de mesaje care se adreseaza unei pojghite a mintii.

Aici sunt putini, dar imbraca cu vibratia lor ceea ce fac si cei care vin nu sunt din turma, vin unde exista energia vie si originala, asa cum e Viata.

Adevarul nu are nevoie de cantitate ca sa fie validat dupa cum nici minciuna nu se transforma in adevar daca e mai multa.

Piata Altfel – Veganzza este un targ la fel aflat in curtea unor oameni care au acelasi gen de preocupari si se afla la doua strazi distanta.

Este in acelasi ritm, la doua saptamani si sambata cu clienti fideli care le viziteaza pe ambele targuri.

Ne cunoastem intre noi ca expozati si cei care joaca rolul de client sunt familiarizati cu vibratia individualizarii pe care o genereaza acest gen de manifestare.

Asemenea lucruri se petrec mai des si mai eficient decat credem, in multe locuri, ele reprezinta instrumentul prin care se manifesta individualizarea.

Reclamele se adreseaza leneviei mentale, unei forme de acceptare confortabila, mai ales daca e si usoara esti mai predispus la a aluneca in ignoranta.

Instrumentele actuale au rolul de a fi folosite, digitalizarea e un instrument minunat prin a face cunoscute genul acesta de evenimente evolutive si nu numai.

Daca digitalizarea il foloseste pe om se poate transforma in digiot!

Asa fiecare descopera ca se poate comunica si acest lucru inseamna ca impartasim din experientele noastre.

Comunicarea deschide calea confirmarii, iar cu fiecare confirmare continuam mai intariti in curajul cugetului.

Atmosfera linistita si armonioasa a evenimentului e data si de faptul ca nu respecta dogmele primitive ale societatii actuale.

Aici nu exista vibratia concurentei, o plaga prin care societatea se tot blocheaza, iar energia ei este inlocuita cu cea a colaborarii.

Relaxarea pe care o simt multi din cei care trec pragul si intra in curtea – gradina e bazata tocmai pe faptul ca aici este o stare a normalitatii.

Pentru o mentalitate comuna si aparent serioasa nu e mare lucru ce se petrece fata de intreaga societate.

Societate care chiar are nevoie de schimbare si recunoasterea valorilor reale.

Genul acesta de actiuni nu sunt picaturi intr-un ocean, ci oceanul insusi, prezent prin picaturile sale!

 

 

 

https://www.facebook.com/targLegacy

 

https://www.facebook.com/piataaltfelbucuresti

 

https://www.facebook.com/Veganzza

 

 

MarcelAlyna – Elta

20 aprilie 2022

Bucuresti

 

 

Imparatul gol

Povestile au intelesuri ascunse printre randuri, ele reprezinta intelepciune transmisa sub forma de aventuri simpatice care ne delecteaza copilaria si nu numai.
Asa e si povestea aceasta pe care o stim destul de multi cu imparatul gol, care la inceput era imbracat, dar in loc sa il apuce sinceritatea s-a apucat de nudism.
De ce vorbesc despre sinceritate in cazul acestui imparat care satul de tot ce ii ofera viata si societatea cauta mereu ceva unic?
Cautand in exterior fugi de tine si incepi sa scormonesti iluzia in ideea ca vei gasi un surogat care sa astupe Adevarul din propria fiinta.
Fireste, acest unic trebuia sa fie al lui, sa nu aiba nimeni acces la asa ceva si sa se si afiseze cu acel lucru in fata tuturor.
Dupa ce si-a schimbat magazii de garderoba, imparatul care doreste ceva special, niste haine nemaivazute, tot nemultumit ramane.
Si gandul lui gaseste rezonanta in mintea cuiva care ii ofera ceva nevazut, logica fiind simpla, ce nu exista nu poate fi vazut.
Dar pentru asa ceva e necesara o poveste, trebuie invelit nimicul cu paturi de ignoranta stralucitoare, cu un compost de falsitate ca sa germineze minciuna.
Asa ca fiind satul de ceea ce ii ofera casele de moda locale, sincere, dealtfel, fiindca ii aratau ceva, da anunt pe retelele de socializare imperiale.
Probabil ca asa ar suna basmele, era sa zic pentru copiii viitorului, insa as minimaliza prezentul!
Vine un cetatean care nu are nimic, nici ateliere de croitorie, nici fabrici in lhon, se are doar pe el si imaginatia lui.
Ii spune imparatului o poveste care se concentreaza pe ego – ul lui grandios si anume, ca el face niste straie pe care doar o minte luminata si deschisa le poate vedea, purta si aprecia.
Fireste la partea de apreciere intra si pungile de galbeni pe care le incaseaza!
Povestea merge si cu marketing, in sensul ca acest cetatean s-a gandit ca cel mai potrivit om pentru creatiile sale este Inaltimea Sa.
Incepe o intreaga propaganda in toata tara si de la cei mai lingusitori si apropiati nobili pana la ultimul taran, fiecare e informat ca trebuie sa fie destept sa vada hainele imparatului.
Iar daca cineva nu le vede el e de vina ca nu este destul de luminat si poate fi banuit ca ii submineaza autoritatea, isi face si probleme.
Printr-o intelegere tacita a lasitatii si oportunismului, indiferent de ceea ce spune bunul simt natural, oamenii incep sa creada ca imparatul, nu numai ca are ceva special, dar le vrea si binele.
Ii obliga sa se ridice la un nivel mai inalt de perceptie pentru ei insisi si familiile lor ca sa fie capabili sa vada aceste haine minunate.
Pe langa aceste lucruri incep sa il vada ca pe un salvator al lor si protector al integritatii fiecarui om din natiune.
Aproape incep sa cred ca aceste haine exista!
Este realizata o mare adunare nationala unde imparatul apare in public cu noua moda, iar in culise, desigur, sta cel care stie adevarul fiindca este cel care a construit minciuna.
Pana in acest punct a fost un vast proiect de indoctrinare si de propaganda, care are doua mari accente, cetateanul e de vina si are sanse daca accepta.
Sa accepte orice se impune, mai ales ca la impunere ai trei cai de actiune, ori accepti, ori te impotrivesti, ori nu intri in joc.
Asa ca se aduna poporul si apare imparatul in pielea goala si toata lumea nu conteneste sa ii admire hainele inexistente.
Poate ca unii daca s-au sugestionat prea mult chiar pot sa vada ceva tesaturi pe acolo, insa acestea ar reprezenta o realitate personala.
Cineva venise cu copilul la adunare si acest copil nu pricepea nimic din ce se petrece, despre ce vorbesc oamenii mari.
In mijlocul unei linisti extatice se aude vocea copilului care spune clar si raspicat: „Imparatul e gol!”
Parintii s-au rusinat, cetatenii s-au revoltat, imparatul s-a blocat si copilul a continuat, „uitati-va la el ca e in pielea goala.”
Taica-su s-a luat de el, „ma faci de ras pe mine, pe mama si pe matusa Eufrosina care a venit cu noi!”
Fara sa fie pervertit de falsuri mascate prin idei preconcepute si asa-zise filozofii de viata, Spiritul liber da glas doar Adevarului.
Aici avem mai multe personaje, imparatul, egoismul dus la rang de orgoliu, impostorul care urzeste asa-zisele adevaruri, poporul ca mental colectiv, ideile comune, inertia existentei si copilul.
Dintre cele patru personaje poporul nu exista, e un efect secundar al mentalitatii, o masa amorfa psihica.
Poporul e format din oameni care au trairile lor si cu cat te apropii vezi ca nu e o masa omogena, dar asa pare de la distanta.
Imparatul reprezinta o forma de dezechilibru in care perceptiile sunt alterate si apare o lipsa de aliniere mentala, psihica si fizica.
De aici si termenul alienat, in sensul ca nu e aliniat!
Mai e oportunistul care stie Adevarul fiindca el a construit minciuna care a bulversat si cele mai asezate minti din imparatie.
Iar copilul care recunoaste Adevarul e parte din poveste si unul din personajele care percepe prin curatenia luminii sale.
Spre deosebire de oportunist care stie Adevarul la nivel intelectual, teoretic, chiar daca corect insa formal, copilul recunoaste Adevarul.
De ce poate sa il recunoasca fiindca si el este Adeavar, fiinta sa Spirituala nu a fost pervertita de falsitatea oficiala, a ramas in Lumina Esentei.
De fapt se recunoaste pe sine in felul acesta, nu are nevoie sa faca calcule sau sa apeleze la teorii fantastice.
Cu totii ne recunoastem pe noi si depinde de noi cu ce parte a fiintei noastre privim universul in centrul caruia suntem.
Pe cine lasam din noi sa ne dicteze conduita si faptele, ideile si felul in care ne percepem simtirile?
Avem de ales autosuficienta si asa lasam pe imparat sa fie la volanul vietii noastre sau oportunistul intelectual si inteligent care doar pe minciuni destepte se bazeaza.
Dar are scopuri bine definite si poate prin asta sa aiba iluzia ca are si putere sociala, multi si-au scrantit sufletele in asa ceva, dar mai vin altii la rand care nu au aflat inca.
Mai este acceptarea totala a ceea ce e comun si simplist, fara efort din partea ta ca individ, minte comuna, reactii comune, atitudini comune, probabil si neuronii sclipesc simultan in aceeasi directie.
Chiar si revoltele sunt la gramada, o multime isterizata de ceva are o energie de grup specifica si indivizii care o formeaza se comporta anormal decat in mod obisnuit.
Mai este ala micu, copilul din noi care e Adevar, e Traire si Simtire, Firesc si Armonie.
Aceasta parte a fiintei noastre nu e infantila, mai degraba celelalte, e Christ sau semnul unicitatii spirituale care ne formeaza in tacere si vorbeste prin liniste.
Liberul arbitru este implicat si aici, alegem ce latura a noastra decidem sa o punem la treaba, sa ia decizii pentru noi si sa construiasca faptele noastre.
As merge pe mana celui mic, dar mare, el e esenta christica din noi si ne face sa ne minunam sincer si sa traim in Iubire.
A aparut inaintea celorlalti, e in prezent si viitorul tot de el este construit, iar ca bonus, mai e si amuzant!

MarcelAlyna – ELTA
24 ianuarie 2022
Bucuresti