Anul: Cocos de Foc > Zodia: Balanta > Decada: Artar > Saptamana (22 - 28 Octombrie 2017): Verde
<<<… Oamenii sunt pregătiţi pentru a percepe lucrurile complexe ale simplităţii Legilor Universale. În faţa faptului împlinit chiar şi astfel de orgolii vor tăcea.
Tot astfel şi viaţa, nu este un proces verbal cu detalii şi comentarii la tot pasul. Dar elucidarea unor norme elementare cum sunt aceste Legi, ne dispune să fim mai realişti astfel încât să nu ne frământăm la orice mişcare. Unde au fost astfel de Legi, dar mai bine zis unde am fost noi?
Pentru majoritatea, această epocă este cea care va deturna astfel de aiureli din toate domeniile de activitate socială fără nici o restricţie, şi fiindcă o epocă s-a terminat, s-a epuizat, programul-divin implică un alt număr, un alt sens pentru a ne realiza. Astfel de etape pur şi simplu au trecut pe lângă noi, tocmai de aceea majoritatea se găseşte într-o configuraţie deosebit de zăpăcită, neputând folosi rezultatele unor astfel de etape ce şi-au văzut de programul, de drumul lor. Este curios faptul că azi mulţi nu ştiu pur şi simplu pe ce lume se află, o remanenţă biologică i-a determinat să nu determine, să nu facă minimum de efort, ori de câte ori au fost în vizită prin plan-fizic; au crezut că nu-i priveşte şi acum chiar că astfel de lucruri nici nu se uită la ei, tratându-i ca relicve pierdute în rătăcire. De aici obişnuinţa apare ca un fel de hibernare de mii de ani, dacă privim cu atenţie la asemenea fiinţe observăm că se manifestă cu metodele şi instrumentele pe care le-au apucat când au făcut un minim de efort, după care au căzut într-o letargie soră cu fratele morţii. Nu este prea târziu dar pe de altă parte nici nu ai dreptul să le trezeşti, dacă nici mimetismul nu le poate atrage în cursa evoluţiei atunci înseamnă că sunt iremediabil pierdute pentru programul divin prin care astfel de entităţi ar fi trecut, ar fi realizat un pas paşnic şi real în suita unei vieţi cât de cât mai senine, mai normale. Ele s-au adaptat la un grad de suferinţă prin care au coborât ştacheta normalului astfel că orice gest de a le scoate din starea de obişnuinţă le aduce cele mai crunte dureri, suferinţe. Prin suită trebuie să înţelegem că toţi suntem într-o astfel de soluţie paradoxală, dar cât de cât suntem ceva mai aproape de poartă, de locul unde astfel de privelişti ale realităţii se pot percepe. De ce spun astfel de lucruri? Pentru a scoate în evidenţă mozaicul deosebit de strâns, de bogat în elemente de compoziţie a unei astfel de societăţi, pe de altă parte natura originalităţii determină şi ea astfel de reliefuri care de care mai deosebit. Ceea ce trebuie este doar revenirea asupra propriei noastre vieţi, a ne raporta la propriile elemente, a le pune în ordinea firescului, chiar dacă nu ştim care este această ordine. Curios, dacă observăm şi mai ales lăsăm lucrurile în pace, ele ne duc încet-încet spre un sens, acest merit este determinat de bunul simţ, de spiritul de observaţie, de curajul de a determina o relaţie cu lucrurile. De altfel situaţia devine destul de comică prin faptul că majoritatea cred că lucrurile sunt moarte, obiecte fără nici un sens, le iau ca atare lipsindu-se de eficacitatea unui sens prin care ar fi descoperit o cale. Lucrurile materiale, pereţii, scândura gardului, nu sunt iluzii ale unor alte iluzii, sunt tot atât de vii ca şi noi doar că au un alt plan de vibraţie, în rest toate una sunt. Neavând un minim credinţă degeaba accedem spre cele superioare fiindcă vom determina un inferior superior. Friptura, căreia ştim ce să-i facem, ne vorbeşte în felul ei despre ceea ce se întâmplă şi vă asigur că nu spune lucruri tocmai plăcute, dar suntem orbi şi surzi, cum să percepem că friptura din faţa noastră, chiar şi cea din spate suntem chiar noi prin prezentare şi reprezentare, determinăm prin a declanşa Karma dinamică, de moment, prin care după un scurt drum, timp, vom ajunge să arătăm ca friptura, dar de unde atâta imaginaţie? Aceasta există, dar prin obişnuinţă şi un bun simţ dresat de o educaţie şi mai dresată, suntem instrucţionaţi să lucrăm automat. Trecem prin plan fizic ca gâsca prin apă, nu înţelegem că ar trebui ne trezim pentru câteva secunde, dar seriozitatea şi tradiţia ne dau câte una în cap de adormim imediat satisfăcuţi că este bine. Da, este un joc al iadului, poate spune cineva că este greu, poate, mai mult pentru aceste impozite şi taxe, pentru atâtea ce câteodată chiar ne mirăm de ce facem un lucru şi totuşi îl facem fiindcă linia partidului este ortodoxă. Noroc cu copiii cosmici care ştiu să se joace pentru a nu deveni jucării, doar ei mai aduc tehnologia, muzica, sisteme de organizare mai dinamice şi frumoase, optime şi eficiente, graţie lor ne mai putem pierde prin plan-fizic ceva mai uşor, fără războaie şi ţipete de veselie datorate faptului că cineva ne-a smuls un braţ fără să-şi ceară scuze. Este o altă faţetă a anesteziei, a unei beţii cosmice, a unui chef de pomină unde veşnica pomenire este non-stop. Dar ce importanţă are, mai ales când vezi o fetiţă de 83 de anişori că şi dracu fuge de ea, ceea ce au căutat au găsit, atât unul cât şi celălalt. Vezi câte un băieţel de 79 de primăveri cum cu o vervă apostolicească declară un arbore c-ar fi ocrotit, altfel s-ar fi căţărat în el jucându-se fără nici o idee fixă despre speciile care se pierd…>>>
COLECTIA 17 _ 17 Q _  LEGEA POLARITATII _ ION DUMITRESCU _ ELTA UNIVERSITATE