Partidul pacientilor

Cineva spunea, odata, mergand pe strada, ca vede foarte multe farmacii si banci, si ca o punctare, apar si sali de jocuri de noroc.
Noroc bun!
Asa a fost si adormirea unor mentalitati in Zona Romaneasca in care minerii fac legea si I. M. G. B. face ordine.
Unde te uiti sunt reclame la medicamente, radiourile vorbesc despre produse minunate care te vindeca de ce nu ai nevoie, televiziunile intrerup filme cu Hercule care nu are probleme medicale, cu reclame pentru articulatii si chiar Isus din Nazaret a fost plin de reclame pharma fiindca vindeca fara prescriptie.
Bannere mari cu orase medicale, si superclinici rasar intre stalpii de electricitate, tratamente pentru ficat, inima, genunchi si orice parte a corpului impinse agresiv in mediul social.
Ca sa nu scape nimeni, animalele de companie au parte de terapii care se adreseaza cainilor si pisicilor cu diabet, insuficiente renale si respiratorii.
Mai trebuie si psiholog pentru animale cu depresie, pentru pui de maimuta cu rau de inaltime si pui de pasari cu claustrofobie fiindca au petrecut mult timp in ou, probleme se gasesc cand nu mergi pe calea solutiilor!
Daca ai fi picat brusc in lumea aceasta te-ai gandi ca toti sunt bolnavi de toate cele posibile si imposibile.
Sunt desene animate cu animalute dragalase, iepurasi cu ochi mari si urechi pufoase, gaini stralucitoare si vacute dolofane si viu colorate.
Umor negru intr-o lume care asasineaza 64 de miliarde de suflete animale anual ca sa se stearga cu servetelul la gura dupa o masa copioasa.
Se pare ca nu ajunge, acum vine randul insectelor, asa ca daca se refugiaza in bratele voastre un fluture o face ca sa se salveze.
Iar fiinta aceasta picata pe aici din spatiu s-ar intreba daca oamenii de pe aceasta planeta sunt sinucigasi.
„Nuu”, ar raspunde daca ii intrebi, dar consecintele mereu obiective ar spune ca da.
Un partid reprezinta o parte, de aici deriva si termenul, este o latura a societatii care crede in anumite idei si isi creeaza diverse doctrine.
Sau cel putin era odata cand existau doctrine si cu orientari in gandire, pe stanga sau pe dreapta, mai tarziu au aparut hibrizi de centru stanga sau centru dreapta.
Insa aceasta este o poveste frumoasa de adormit demosul dublata de campionatele de football unde apare suporterul, cel care sustine clubul favorit sau partidul.
Cel putin in sport lucrurile sunt ceva mai sincere, se bazeza pe niste fapte, e necesara o victorie, jocul e la vedere si totul se decide pe teren.
In politica meciurile dintre partide de o perioada destul de lunga se duc in vestiar si mai putin pe teren, acolo se aranjeaza rezultatul pentru popor.
Oferta e destul de larga ca sa se regaseasca fiecare in cate o idee, insa distanta dintre cetatean si clasa politica e din ce in ce mai evidenta.
Sunt cazute valurile si perdelele, iar Omul poate sa vada acum prin jocul social in care unii se fac ca administreaza si altii ca le dau consimtamantul prin vot.
Compromisul incepe cu a fi de acord cu ceea ce nu doresti!
O lehamite fata de minciuna si fals se raspandeste in societate si accentueaza tusele personajelor.
Pe unii ii face ceva mai ridicoli, chiar daca credem ca nu se poate mai mult, se gasesc resurse, iar pe altii ceva mai lucizi si intelepti si aici se gasesc resurse.
Mai e o masa de manevra care intregeste triada si ea inca se mai uita la campionatul politic ca si cum ar insemna ceva.
Spre deosebire de sport unde exista reguli si arbitrii, aici termenul regula e in afara vocabularului si arbitrajul nu exista.
Dar mai toti au medalii de afisat si nu vor tinichele care sa semene cu caracterul!
Mai exista un partid care are ideologie, are doctrina, adepti din toate rasele si religiile, din toate zonele geografice, este partidul pacientilor.
Sunt si din toate tarile asa ca putem spune, parafrazand, ”pacienti din toate tarile, treziti-va!”
Am putea sa il denumim partidul linistitilor fiindca de aici vine si termenul pacient, din latinescul pacientia care inseamna rabdare.
Cat are energie si e vioi cetateanul ignorant zburda si critica si se cearta peste tot, simte ca e in putere sa isi strige ignoranta.
Consecintele manifestate printr-o afectiune il fac sa stea cuminte nu ca sa se vindece de vreo problema fiziologica, cat de ignoranta.
Pacientii isi mascheaza lenea de a lucra cu ei insisi prin suferinta, la randul ei suferinta nefiind un aspect de lauda, e ca si cum te-ai lauda cu prostia.
In plus, pacientul nu e rabdator, doar nu ca nu are incotro fiindca dupa ce se pune pe piciorusele sale sociale o ia de la capat.
Prin dezvoltarea globala a industriei pharma ei sunt chiar uniti si singura diferenta o fac accesoriile si medicamentele.
Ca veni vorba de medicamente, amerindienii au reprezentat un soc cultural pentru europenii care i-au intalnit prima data.
Fiecare avea la gat o punguta cu diverse plante deshidratate si simboluri mistice, iar traducerea pentru europeni a fost ca aceasta este punga cu medicamente.
Amerindianul a dat denumirea respectiva ca sa inteleaga ceva europeanul, s-a straduit!
Normal ca europeanul se gandea la pastile si diverse potiuni, mai ales cel de acum, insa insemna un talisman pretios pentru sufletul si trupul celui care purta asa ceva.
Prefera sa fie ucis decat sa i se ia punga de „medicamente”!
Medicament are la baza termenul „ment” care vine de la mental si multi termeni au originea in radacina energetica ”MENT”.
Tratament, medicament, antrenament, compliment, stabiliment, in romana mai exista asezamant, amendament si multe altele.
Am mai punctat acest lucru insa consideram ca merita reamintit!
Nu sunt intamplatoare asocierile cu mentalul prin acest „ment” aflat in compozitia termenului.
Ment vine de la mental, mentalul fiind motorul transformarilor pe care le traim in manifestare, pune in practica ceea ce decidem ca dorim sa urmam ca directie.
Chiar munca tot de aici vine, fiindca pana sa muncesti fizic construiesti ceva in zona mentala.
Ca sa-l personificam un pic, nu ne intreaba daca ne place sau daca este corect ce decidem, e ca duhul din lampa care spune „faca-se voia ta, Stapane”.
Dupa care Stapanul se descurca cu voia lui, insa este servit corect, ce a decis sa fie se manifesta.
Iar lucrul acesta inseamna responsabilitate, asumarea propriilor decizii si daca nu ies asa cum vrei, corecteaza-le fiindca tu le-ai creat.
Nu da vina pe nimeni fiindca ceilalti chiar sunt nimeni, in ideea ca ei nu raspund de deciziile tale.
Daca tot ai citit pana aici inseamna ca poti sa realizezi ca ai si asa de-a face cu propriile fapte ca sa mai raspunzi si pentru ale altora.
Cand o idee este repetata nu de cativa ani, de cateva sute de ani, sau de cateva mii de ani, de la inceputul religiilor care au modelat suprafata societatii, din nenumarate generatii, majoritatea accepta fara sa carteasca aceasta idee de bolnav rabdator, in frunte cu medicii.
Ca sunt idei nu ar fi o problema, insa problema apare cand se transforma in credinte si credintele sunt infaptuitoare, duc la consecinte.
Consecintele nu ne plac dar le acceptam fiindca asa fac aproape toti si spunem tot felul de nazbatii ca asa e viata, de exemplu.
Viata nu iti vrea raul, insa noi avem un talent formidabil sa il realizam!
Una din cele mai toxice idei se refera la faptul ca suntem muritori si de aici apare o stare patologica care duce spre implinirea dezideratului de a te muri, daca se poate spune te nasti se poate spune si asa.
Se mai zice ca nu se poate sa nu avem afectiuni si tot felul de forme de boli care sunt cauzate de modul de viata gresit ce genereaza procesul de degenerare a corpului.
De aici si ideea ca fara sa ajungi la medic nu se poate, de parca natura a facut inainte medicul si dupa aceea Omul.
Se vorbeste de tot felul de afectiuni si deformari si este banal sa se discute de cum te mai operezi si ce medicamente mai iei, care sunt cele mai revolutionare forme de chinuaiala ca sa fii un pacient „sanatos”.
Este asa de plina comunicarea sociala de ignoranta morbida incat se uita un aspect pe care natura, Universul sau Dumnezeu, cum vrea sa ii spuna fiecare, il numeste Sanatate.
Cum scria undeva, un lucru daca este gresit, e gresit, chiar daca il fac toti, un lucru corect ramane corect chiar daca nu il face mai nimeni!
Iar pentru Sanatate pacientul e doar un fiu ratacitor, ea nu asteapta la spital, ea asteapta in natura, intr-un mod de viata civilizat si in acord cu armonia universala.
Sanatatea nu se pierde, se rataceste si odata ce revii pe cararea Vietii devii apolitic, evadand din partidul pacientilor.
Revii in natura spirituala care nu a parasit niciodata fiinta umana, unde il asteapta rabdatoare si nu ca pacient sa se intoarca la matca.


MarcelAlyna – Elta
12 septembrie 2022
Bucuresti

 

Postitorii
 
Suna ca un fel de grupare, o secta ciudata care are niste reguli particulare, foarte stranii, de exemplu, din cand in cand, nu mai mananca.
O zi, doua, trei, patruzeci, dupa necesitati si ca sa nu se zica ca nu consuma si ei ceva din mediu, beau apa.
Pe undeva e unul dintre produsele, daca putem denumi apa produs, cu pretul cel mai mic si nici nu are pretentia ca inlocuieste mancarea, astampara ceva din reflexul de a tot introduce substante in corp.
Acesta este un reflex si mai putin o realitate, asa suntem educati si conditionati de la intrupare, ca depindem de elemente exterioare ca sa existam.
In termeni comerciali, mama ar fi furnizorul de cetateni, se ocupa de distributie de consumabile pentru noii veniti, cum ar fi laptele, si tatal e la partea de furnizare de resurse avand in vedere si marketing-ul.
Tatii intre ei se lauda cu copiii, mamele discuta intre ele mai aplicat, la obiect, de la scutec la alimentatia intregii familii, inclusiv a tatilor.
Mentalitatea care vorbeste de intamplare e detronata de Legea Rezonantei prin intermediul careia oamenii nu se intalnesc intre ei decat atunci cand au experiente de impartasit.
Existand generam energia care ne scoate in fata situatiile de care avem nevoie ca sa evoluam, situatii care inseamna locuri, posibilitati si oameni potriviti.
Legea Rezonantei aduna oamenii la un loc, mai multi sau mai putini si pentru o perioada mai lunga sau mai scurta, e felul Universului de a ne face sa ne intalnim.
Iar aceste intalniri universale ne arata cum evolueaza fiinta noastra si care sunt necesitatile sale subtile.
Grupul de postitori se formeaza tot pe aceeasi rezonanta, sunt oameni care incearca aceasta metoda in general din motive terapeutice.
Initiatorul grupului demareaza actiunea din entuziasm si cu buna credinta dorind sa impartaseasca cat mai multora o metoda care il ajuta si pe el.
Cunoscandu–ne realizam ca asa e naturelul lui, vorba lui Caragiale, cu post cu apa sau fara sufletul sau este la fel de deschis si frumos.
La hotelul International din Bucuresti si la etajul 8 unde este si o sala de conferinte se tine intalnirea celor care au incercat si continua aceasta experineta a postului.
Postitorul cu apa nu mai inoata el in apa, ci lasa apa sa inoate in interiorul sau, avantajul fiind ca nu are nevoie de salvamar fiindca apa stie sa inoate!
Suntem la a doua intalnire anuala si o parte ne stim intre noi, e ca la o revedere in care povestim, ne luam pulsul vibrational si ne punem produsele pe masa.
Inainte de sala de conferinte este un hol unde atat noi cat si ceilalti care au ceva de promovat sau/si de vanzare pot sa isi faca standuri pe mesele disponibile.
Sunt mai multi vorbitori cu pauze intre discursuri, la un moment dat, intalnirea, asa imi vine sa ii spun fiindca are un aer mai familiar in sensul de prietenesc, incepe pe la 11 si se termina pe la 19.
In general, cei care au realizat acest post cu apa au fost destul de stresati de starea lor de sanatate fiziologica, lucru care reiese si din povestirile aferente.
Este firesc sa fie consecinte pozitive pentru cine incearca sa isi rezolve asemenea probleme, postul e un gest realizat in ultima instanta, pentru unii.
In starea in care nimic din ce e oficializat ca tratament nu mai functioneaza omul e capabil sa incerce orice, de la samanism la descantece cu ciubotica cucului.
Treaba asta cu ciubotica nu stiu daca exista!
Si totusi, postul are confirmari stiintifice, nu e o solutie disperata pe ideea sa vedem cum iese, e cercetat si multi din domeniul medical spun despre post ca e remediul oricarei afectiuni.
Ar trebui sa umplem multe pagini doar ca sa amintim cate clinici in lume, din America pana in Rusia, din China pana in Peru si din Otopeni pana in Ploiesti, ca sa fie de coloratura, au demonstrat ce poate sa faca postul si mai ales ce se petrece.
Altfel spus de ce face ceea ce face, care sunt subtilitatile proceselor dincolo de observatiile efectelor.
Intai observam suprafata, nivelul la care avem acces prin starea noastra de constiinta, dar acesta este un indicator ce arata ca drumul se continua.
Postul exista in natura in situatii de urgenta cand un animal nu se simte bine nu mai mananca pana ii trece.
E un fenomen natural care se petrece in clipa in care este lasat corpul in pace sa isi vada nestingherit de viata lui fara sa fie incurcat de toxine.
Tedinta naturala e de regenerare si asa se petrece si la pauza aceasta de substante din exterior.
Corpul abia asteapta si primul lucru pe care il face sunt reparatiile de urgenta dupa care, daca i se da voie, incepe sa perfectioneze sistemul.
Postul in sine nu este un mod de viata, ci o exceptie, insa in evolutia fiintei umane poate fi un mod de viata daca se ajunge treptat si din aproape in aproape la asa ceva.
Iti dai seama ca esti intr-un fel de a exista cand te trezesti ca asta faci, cand deja nu te mai gandesti ca mananci putin sau mult sau ca nu mai mananci deloc.
Iar alimentatia nu e un scop, ci un instrument de control energetic care depinde de felul in care gandim si de modul in care ne traim credinta.
Credinta la randul ei fiind o tehnologie si ea se practica si se educa, fara sa vorbim despre ritualuri goale de continut, discutam de un mod de viata care se dobandeste prin practica.
Subiectul abordat e mai simplu de trait decat de detaliat teoretic, are girul universalitatii printr-un potential accesibil fiecaruia.
Printre vorbitori sunt si cei care discuta despre cei care traiesc doar din respiratie, in limba engleza se numesc breatharieni, de la breath, respiratie.
Chiar se face o tabara in august la Sambata de Sus in care vin breatharieni din intreaga lume, chiar si din Romania.
In lume sunt multi si sunt si cupluri de bretharieni care au copii continuand sa isi mentina modul de viata.
Ei au inlocuit, din aproape in aproape, alimentatia solida si lichida cu cea gazoasa, este un pas important nu in alimentatie, cat in deschiderea propriei viziuni asupra vietii.
Insa evolutia nu se manifesta in salturi ci in pasi si e bine sa pornesti de unde esti chiar daca entuziasmul impinge spre graba.
Mergand in ritmul si pe drumul tau nu mai sunt motive de graba, dar sunt suficiente cai ale rabdarii cu propria fiinta.
Altfel spus nu e de recomandat sarirea etapelor, cum ar fi de la shaorma cu de toate la post cu apa, fiindca se creeaza socuri inutile, nu intamplator exista aceste etape.
Se vorbeste si despre inlocuirea apei simple in perioada de post cu apa cu infuzie de plante fiind biologizata si mai apropiata de energia corpului fizic uman.
Iar pentru asa ceva, fara sa facem reclama, recomandam din colectia de carte Elta cel putin titlurile care se refera la alimentatie.
Vorbind despre viata reala si fireasca asa cum ar trebui sa se desfasoare in mod normal nu mai au loc termeni comerciali cum ar fi cel de reclama.
Grupul acesta de oameni au inceput sa se lumineze dand pauza corpului de la imbacsirea cu materie alimentara.
Au inceput sa vada ca gandesc altfel si ca pot face asta, ca sufletul e mai sincer si ca spiritul are acum cui sa vorbeasca.
Iar acesta e doar un pas mic intr-o lume universala!
E asa de vast subiectul incat suntem in fata descoperirii Lumii Noi din noi, a faptului ca sinceritatea cu propria fiinta reprezinta hrana sufletului si trebuie sa fii deschis ca sa iti placa felul acest de mancare.
Dupa care nu te mai saturi, descoperi ca hrana solida e o mica parte fata de cea lichida, ca cea lichida e mai nimic fata de cea gazoasa si daca nu am trai din energie fiind o fiinta a luminii nu am avea despre ce sa discutam.
In aceasta intalnire avem de-a face cu oameni care au curajul de a incerca marea existentei cu degetul experientei si se simt incurajati prin propriile rezultate.
Indiferent de cale sau de motive conteaza descoperirea Adevarului, acesta este malul pe care ne urcam si abia de aici incepem sa mergem.
E o energie plina de viata sa ii vezi pe cei care au curajul sa porneasca din diverse conjuncturi spre o modificare a modului de viata evadand din traditionala acceptare.
Mai ales ca de aici s-au trezit in fata unui orizont pe care nu il banuiau, iar dupa lupta, din partea unora, ca sa ajunga aici, in continuare doar pacea interioara le e calauza.
Cu ce substanta sau energie te hranesti cand asculti o muzica care iti place sau vezi un peisaj mirific?
Nu e de definit fiindca nici fiinta noastra nu e incapsulata in definitii si axiome, in teoreme si speculatii.
Sufletul ne transmite caldura spiritului care imbraca existenta noastra universala si e cu atat mai accesibila cu cat suntem mai firesti.
„Sa nu ai alt Dumnezeu in afara de Mine” nu se refera la un aspect egoist si arogant, cat la a crede in tine si a fi constient de propria existenta.
Asa ne construim pe noi si ii sprijinim pe ceilalti!
MarcelAlyna – Elta
03 august 2022
Bucuresti
 
 

VegFest

Mergand spre VegFest dam de un fel de strecureala printre masini parcate, bine ca e sens unic pe strada unde se gaseste Casa Universitarilor, aici se organizeaza Festivalul si are o curte generoasa care e folosita la potentialul ei.
Si Elta e universitate asa ca o casa a universitarilor e ca acasa!
Gasim un loc chiar vis a vis de intrare si incepem o descarcare strategica, lasam sacosele pline in masina, intram doar cu masa si scaunul pliant.
Masini mai mici sau mai mari se afla deja in curte, oamenii descarca cu bratele sau cu lizele vitrine frigorifice, lazi cu borcanele si ardei gras, cu mirodenii si uleiuri esentiale, cu aronia si prajiturele, cafea si butoaie de bere artizanala.
Totul e de origine vegetala fiindca aceasta este si ideea festivalului, sa fie promovate produse care nu au treaba si legatura cu regnul animal.
Ne strecuram unii pe langa altii ca intr-un dans pe care il dirijeaza necesitatea, ne ferim intai pe noi, dupa care pe produsele noastre intr-un vals stradal.
Momentul acesta aminteste de intrarea unei orchestre de muzica simfonica pe scena, se aseaza fiecare pe locul lui si incepe acordarea instrumentelor.
Ca o verificare inainte de intrarea dirijorului si inceputul simfoniei!
Acel moment e ca un haos, fiecare instrument suna in felul lui, nu intelegi nimic, dar instrumentistii stiu ce vor de la el si cum trebuie sa se comporte.
Poate am mai pomenit de momentul acesta tipic de dinaintea unui concert insa sunt situatii cand revine ca o amintire a faptului ca in spatele unei creatii cineva lucreaza la ea.
Din acest haos apare Creatia sau simfonia si asa se petrece si acum, standurile noastre sunt instrumentele pe care le acordam ca sa sune armonios.
Cu masa fara picioarele asamblate si scaunul pliant parem ca mergem la surfing, s-au dat valuri bune si vrem sa le prindem.
Intram pe aleea ONG – urilor unde suntem repartizati si aici vedem corturile albe montate.
Inca nu scria ceva la fiecare cort ca sa iti dai seama care este al tau si ne amintim ca noi nu am cerut si masa.
Toate aveau masa mai putin unul la intrare si ne asezam masa acolo, se pare ca am fost singurii care nu au solicitat asa ceva, asa ca logic, era locul nostru.
Nu a avut nimeni nimic impotriva fiindca dupa o perioada cineva din organizatori a pus deasupra un afis cu Elta Universitate.
Dupa stabilirea bazei, adica masa si scaunul, incepem si noi sa ne aducem sacosele cu azyme, carti, caramele, flori, fata de masa si tot ceea ce face ca standul sa fie original.
Cum spuneam mai sus, standul fiind instrumentul din orchestra, fiecare e original si are muzicalitatea lui.
Peste drum de noi e un stand cu pisicute de adoptat din partea unei organizatii care salveaza animale si le ingrijeste pana cand cineva le adopta sau raman in continuare acolo.
Acum imi pica fisa ca ei aveau produse de origine animala cu animal cu tot!
Ca sa afli muzica fiecaruia e de ajuns sa ii asculti povestea si aici intri in rezonanta cu multe suflete care se dedica construirii unei povesti frumoase.
Dupa niste ore, orchestra e pe pozitii si cei care vin sa se delecteze cu simfonia noastra incep sa intre in sala, de fapt, in gradina.
Si intra o zi, doua zile, trei zile si fara sa exagerez cred ca au fost chiar mii de spectatori – participanti care au trecut pragul.
Intr-o creatie nu exista spectator si actor, generator si beneficiar, intre cele doua roluri se creeaza o colaborare prin care fiecare se implineste prin celalalt.
Atmosfera e de sarbatoare campeneasca, civilizata, plina de evenimente printre copacii din gradina.
Intr-o parte se face yoga, in alta parte exercitii la bare de gimnastica din partea celor care au renuntat la produse animaliere, asa e politica evenimentului.
Un fel de demonstratie ca poti sa fii musculos si puternic chiar daca mananci frunze, imi venea sa spun ca asa e si bivolul, dar nu zic.
Unul dintre cei care se manifesta la gimnastica trece prin fata standului la un bust gol lucrat si plin de fibre musculoase.
In spatele lui e urmat de o fata usor extatica si aici incep sa realizez de unde vine termenul de gasculita, gascanul fiind batos si cu gatul lung e urmat de mai multe gaste.
Cred ca de aici vine, asa sugereaza scena, cel putin!
Prin iarba si intre copacii care fac o umbra binevenita se gasesc perne mari pe care se poate sta si medita sau discuta sau admira ce se petrece in jur.
Si ce se petrece de fapt, e o stare a firescului in care cei care vin cu copii, cu catei, cu soacre, cu ei, se simt relaxati si sunt deschisi sa inteleaga mai mult despre viata, mai ales una mai frumoasa daca se poate si se poate.
E un fel de lacas ad-hoc al cautatorului care vine unde crede ca se simte mai aproape de cei ca el, care cauta la randul lor un sens al normalului.
Cel care cauta ceva, o directie in viata care sa fie confirmata si de consecinte intai decide pentru propria fiinta, ii gaseste prin rezonanta pe cei ca el si dupa aceea incepe sa realizeze mai multe.
Iar aici nu o sa incep tot felul de discutii filozofice despre ce inseamna normalul, fiindca filozofii au incurcat intelegerea firescului mai mult decat religiile.
Intre copaci exista un foisor plin cu ladite cu fructe la liber din partea unuia dintre sponsori si fiecare poate sa mearga sa isi ia ce are nevoie.
Chiar ii spunem unei prietene care ne ajuta la stand ca exista acest loc si se duce cu banii pregatiti pentru fructe.
A venit inapoi si cu banii si cu fructele pe care le dorea!
E o circulatie constanta, aparent browniana, unde unii umbla in cercetare, sa descopere ceva, altii sunt multumiti cu o inghetata sau o felie de pizza sau altii se delecteaza cu un desert.
Acestea sunt activitati realizate in mers si mai trebuie sa fii si pe faza la vreun caine al cuiva, dar nu neaparat la el cat sa nu te incurci in sfoara de la lesa.
La unul din standuri cu mancare vegana, desigur, sunt niste, sa nu le zic sfere fiindca nu erau, un fel de guguloaie, acesta e termenul cel mai “stiintific” apropiat.
Le prepara cineva cu multa atentie si dedicatie, din ele face niste sfere mai mici, lor pot sa le spun asa, si din ele se realizeaza un fel de suport pentru sosuri si alte ingrediente.
E un stand cu mancare libaneza si cel care le prepara e tot din aceeasi zona araba, muzica e tare in locul acela si ne auzim mai delicat.
Iar limba lui romana e in constructie, desi avansata, ii apreciez pe cei care stiu sa vorbeasca asa de bine o limba oarecum exotica fata de nativitatea lor.
Il intreb ce contin guguloaiele si imi raspunde amabil, parand ca e obisnuit sa dea curs intrebarilor legate de activitatea lui.
“Baza e facut din gulgush amestecat cu morcov, telina, pastarnac, marar si leustean si unde vrem sa fie picante punem usturoi”, imi raspunde el.
“Baza pastei e din gulgush” ii zic, “am inteles, dar ce e gulgush?”
“Este grau inmuiat si dat prin masina de tocat”, ma elucideaza usor amuzat.
Vorbeste bine romaneste, dar tinand cont de context e posibil sa nu inteleg foarte bine ce spune.
Asa ca termenul “gulgush” poate sa nu fie cel corect, insa pe celelalte le-am inteles bine.
Intorcandu-ma la stand ii povestesc Alynei ca am vazut o mare pasta facuta din gulgush, la baza.
Cu intelepciune ma lasa sa trec peste momentul meu de amuzament ca ii spun un cuvant necunoscut si ii povestesc ce inseamna.
In continuare pisicutele se joaca nestingherite in cusca lor cu o inocenta care le face sa fie libere de ideea ca sunt intr-o cusca.
Multi oameni sunt in cusca mintilor lor si a lasitatii unei acceptari a sensului vietii spus de altii si neexperimentat de ei insisi.
Pe undeva, cel care nu e constient ca e in cusca are fericirea lui, se multumeste cu termeni care rezoneaza cu “conform” si “uniform”.
Fericirea ignorantei e o tristete mascata in dezamagire care se transforma in razbunare.
Insa aceasta este o latura, de fapt o buna parte din cei care sunt atrasi de rezonanata acestui gen de eveniment cauta ceva, nu s-au predat resemnarii.
Chiar si cei care vin adusi de altii tot incep sa isi puna minime intrebari, sa tresara la ceva, sa se uite un pic diferit in jur.
Sunt formele trezirii unei societati si bajbairea are rolul ei, e necesara ca sa inveti drumul spre intrerupatorul care lasa Lumina sa inunde camera mentala in care te misti.
Existenta se bazeaza pe Lumina si intunericul e singurul care genereaza teama fiindca nu stii ce te asteapta, de ce te impiedici sau te poti lovi.
Intunericul nu exista de capul lui, el e posibil pe masura ce incetam sa mai luminam.
Si de aici creste teama si toate consecintele generate de ea, iar in aceasta gradina universitara minunata, care rezoneaza cu universalitatea, vine fiinta umana sub diferite forme si chipuri ca sa isi urmeze Lumina.
Exista pentru toate etapele de evolutie si constientizare posibilitati, cei care vor sa isi schimbe dieta au cu ce, informatie pentru masa musculara exista, dorinta de a adopta animale in ideea unei fapte bune si de a avea companie, e prezenta.
Chiar si dorinta de implicare in diverse cauze e satisfacuta cu minim de efort, cel care vrea sa iasa din confortul unei vieti aproape banale prin consecintele sale are diverse sanse sa faca donatii accesibile pentru o cauza, cum se spune.
Fiecare unde se afla poate face ceva, altfel nu ar fi in starea, situatia si momentul respectiv sau altfel spus, in locul in care se afla.
Putem totul de unde suntem, cu rabdare si normalitate!
Intr-o discutie cu una dintre fetele de la pisicute de adoptat, spre finalul festivalului, spunea ca a avut zece si au fost adoptate trei, cate una in fiecare zi de targ.
Iar la targul anterior nici una din pisici nu a fost adoptata.
“E un progres”, ii spun.
“Nu e, fiindca la targul dedicat animalelor de companie au fost 32 adoptate”, zice destul de suparata.
“Acela a fost dedicat domeniului tau, acesta este mai general”.
Ong – ul respectiv e format prin 2017 si ii sugerez discret ca este mai stabila o miscare care merge pas cu pas si cu rabdare decat sa ai asteptari spectaculoase.
Traversez spre standul nostru si vad inscrisul de deasupra pe care scrie Elta Universitate; 32 de ani de activitate poate ne face sa fim usor calificati cand vorbim despre rabdare.
Nu e o expresie aroganta, dimpotriva, e o dedicatie catre toti cei implicati, fiecare cu rolul si disponibilitatea si posibilitatile sale.
Satisfactia spirituala nu se insuseste, ci se raspandeste, asa este receptata de cei care sunt in rezonanta si sunt sprijiniti cei care nu stiu inca.
Genul acesta de manifestari sunt deschideri si ies in intampinarea celor care incep sa mijeasca ochii launtrici.
Intai ii deschizi mai putin, ii mijesti, dupa care din ce in ce mai larg si urmeaza sa incepi sa si vezi.
Chiar daca avem posibilitati simtim nevoia de confirmare si faptul ca te intalnesti cu cei care sunt pe aceeasi lungime de unda iti confirma ca nu esti singur.
In continuare, consescintele arata ca viata se schimba in bine, cu posibilitatea de a progresa oferindu-ne incredere in propriile forte.
Suntem dependenti doar de increderea in noi si acest lucru ne da curajul unei Credinte Universale!

https://www.facebook.com/VegFestRO
https://vegfest.ro/

MarcelAlyna – Elta
29 iunie 2022
Bucuresti

Targ Legacy

 

Intr-o sambata dimineata trecem prin fata Palatului Parlamentului, fosta Casa Poporului si urmam indicatiile Waze-ului spre adresa targului.

Probabil ca daca nu mai e o casa a poporului a devenit una a parlamentarilor si de aici din casa s-a transformat in “cuibusor de nebunii”.

Targul se tine din doua in doua saptamani, sambata si dureaza de la 11 la 15 la initiativa mai multor ong – uri.

Se desfasoara intr-o curte – gradina in care incapem cu totii, cu doua case separate ca pozitie, in care se desfasoara mai multe tipuri de cursuri si ateliere.

Nu ii fac reclama, dar e genul de activitate care promoveaza micii producatori de diverse, de la produse din gradina pana la artizanat manual de lana, de la alimentatie naturala pana la decoratiuni interioare si creme de uz intern sau extern realizate de cei care vin cu standul aici.

Tot mergem printre stradute dupa indicatiile softului si ajungem  in fata curtii unde se desfasoara actiunea.

Exista un moment de forfoteala pe care o intalnim la orice targ, descarcarea produselor, asezarea lor, pigmentata de expresii ca, “ai niste sfoara” sau “mai incearca cu foarfeca”, “multumesc pentru servetele”, cine ar privi de sus s-ar uita ca la niste furnici care stiu fiecare ce are de facut.

E o preocupare din care nu prea vrei sa fii intrerupt pana nu iti asezi lucrurile asa cum crezi ca e in regula.

Probabil ca daca ar veni cineva si ar spune ca vrea sa cumpere tot de pe masa nici nu ar fi bagat in seama.

“Stai un pic sa le asez”, ar primi ca replica.

Dupa un timp incepe o relaxare si discutii, lucrurile sunt in ordine, poate sa inceapa spectacolul.

El incepe cu primii care intra in curte si se uita pe la mese, dar se vede ca deja stie fiecare ce vrea.

Majoritatea vin cu temele facute legat de cine ce are pe aici, stiu ce vor sa cumpere, dar pleaca cu mai mult decat si-au propus fiindca se uita si la ceilalti.

Ochii vad, inima cere si asa portofelul e pus la cura de slabire!

O buna parte din cei care trec pe aici afla de Azyma si de Elta la targ, ceea ce e minunat fiindca se largeste aria de acoperire.

Chiar sunt cazuri in care vin special pentru Azyma fiindca o vad pe pagina targului fara sa fi aflat inainte ceva despre ea.

Asa avem ocazia sa fim credinciosi in raport cu vremea, fiind in aer liber depindem doar de cugetul nostru ca sa nu ploua.

E o atmosfera relaxanta si destinsa, principalul aspect fiind relationarea cu ceilalti, ca efect secundar se mai face si ceva vanzare.

Ritmicitatea determina si o evolutie a experientei respective, de fiecare data este ceva diferit, apare cate un aspect insolit.

De altfel ritmicitatea nu inseamna repetitie, ci masura continuitatii.

Sunt spatii de activitati in cele doua corpuri de cladire din curte, in care se si desfasoara mai multe tipuri de cursuri sau actiuni.

Exista plantate in stilul permaculturii diverse plante prin curte, smochini, zambile, lalele, mangold, noi de exemplu avem standul langa niste tufe de mangold.

Aici se afla si doi busteni de o parte si de alta a aleii de la intrare, ca doi paznici, pe care se poate medita la soare si mai poti rontai cate o grisina handmade, frunza de mangold, fireste e cazul sa fii pe faza cu frunzele, sa le iei din tufa potrivita.

Un om chiar a facut ochii mari vazand titlurile cartilor de pe masa, credeam ca a avut vreo revelatie, a avut, dar de alt tip.

“Mai exista Elta?” intreaba el.

“Da!” ii raspund si el mai intreaba o data ca sa fie sigur.

“Fantastic, mai e Elta!”

A plecat usor extatic, era chiar incantat si uimit in acelasi timp, o combinatie care iti da un aer plutitor.

Aici am numarat cam 15 producatori de diverse, alimentare si nealimentare, pentru trup si suflet.

Nu departe exista hypermarketuri care ofera o industrializare toxica, comert in masa, asa cum este mass media care se adreseaza maselor asa face si genul acesta de comert se indreapta spre multime.

Pentru turma e si spatiul mai mare ca sa intre multi, plin de mesaje care se adreseaza unei pojghite a mintii.

Aici sunt putini, dar imbraca cu vibratia lor ceea ce fac si cei care vin nu sunt din turma, vin unde exista energia vie si originala, asa cum e Viata.

Adevarul nu are nevoie de cantitate ca sa fie validat dupa cum nici minciuna nu se transforma in adevar daca e mai multa.

Piata Altfel – Veganzza este un targ la fel aflat in curtea unor oameni care au acelasi gen de preocupari si se afla la doua strazi distanta.

Este in acelasi ritm, la doua saptamani si sambata cu clienti fideli care le viziteaza pe ambele targuri.

Ne cunoastem intre noi ca expozati si cei care joaca rolul de client sunt familiarizati cu vibratia individualizarii pe care o genereaza acest gen de manifestare.

Asemenea lucruri se petrec mai des si mai eficient decat credem, in multe locuri, ele reprezinta instrumentul prin care se manifesta individualizarea.

Reclamele se adreseaza leneviei mentale, unei forme de acceptare confortabila, mai ales daca e si usoara esti mai predispus la a aluneca in ignoranta.

Instrumentele actuale au rolul de a fi folosite, digitalizarea e un instrument minunat prin a face cunoscute genul acesta de evenimente evolutive si nu numai.

Daca digitalizarea il foloseste pe om se poate transforma in digiot!

Asa fiecare descopera ca se poate comunica si acest lucru inseamna ca impartasim din experientele noastre.

Comunicarea deschide calea confirmarii, iar cu fiecare confirmare continuam mai intariti in curajul cugetului.

Atmosfera linistita si armonioasa a evenimentului e data si de faptul ca nu respecta dogmele primitive ale societatii actuale.

Aici nu exista vibratia concurentei, o plaga prin care societatea se tot blocheaza, iar energia ei este inlocuita cu cea a colaborarii.

Relaxarea pe care o simt multi din cei care trec pragul si intra in curtea – gradina e bazata tocmai pe faptul ca aici este o stare a normalitatii.

Pentru o mentalitate comuna si aparent serioasa nu e mare lucru ce se petrece fata de intreaga societate.

Societate care chiar are nevoie de schimbare si recunoasterea valorilor reale.

Genul acesta de actiuni nu sunt picaturi intr-un ocean, ci oceanul insusi, prezent prin picaturile sale!

 

 

 

https://www.facebook.com/targLegacy

 

https://www.facebook.com/piataaltfelbucuresti

 

https://www.facebook.com/Veganzza

 

 

MarcelAlyna – Elta

20 aprilie 2022

Bucuresti

 

 

Imparatul gol

Povestile au intelesuri ascunse printre randuri, ele reprezinta intelepciune transmisa sub forma de aventuri simpatice care ne delecteaza copilaria si nu numai.
Asa e si povestea aceasta pe care o stim destul de multi cu imparatul gol, care la inceput era imbracat, dar in loc sa il apuce sinceritatea s-a apucat de nudism.
De ce vorbesc despre sinceritate in cazul acestui imparat care satul de tot ce ii ofera viata si societatea cauta mereu ceva unic?
Cautand in exterior fugi de tine si incepi sa scormonesti iluzia in ideea ca vei gasi un surogat care sa astupe Adevarul din propria fiinta.
Fireste, acest unic trebuia sa fie al lui, sa nu aiba nimeni acces la asa ceva si sa se si afiseze cu acel lucru in fata tuturor.
Dupa ce si-a schimbat magazii de garderoba, imparatul care doreste ceva special, niste haine nemaivazute, tot nemultumit ramane.
Si gandul lui gaseste rezonanta in mintea cuiva care ii ofera ceva nevazut, logica fiind simpla, ce nu exista nu poate fi vazut.
Dar pentru asa ceva e necesara o poveste, trebuie invelit nimicul cu paturi de ignoranta stralucitoare, cu un compost de falsitate ca sa germineze minciuna.
Asa ca fiind satul de ceea ce ii ofera casele de moda locale, sincere, dealtfel, fiindca ii aratau ceva, da anunt pe retelele de socializare imperiale.
Probabil ca asa ar suna basmele, era sa zic pentru copiii viitorului, insa as minimaliza prezentul!
Vine un cetatean care nu are nimic, nici ateliere de croitorie, nici fabrici in lhon, se are doar pe el si imaginatia lui.
Ii spune imparatului o poveste care se concentreaza pe ego – ul lui grandios si anume, ca el face niste straie pe care doar o minte luminata si deschisa le poate vedea, purta si aprecia.
Fireste la partea de apreciere intra si pungile de galbeni pe care le incaseaza!
Povestea merge si cu marketing, in sensul ca acest cetatean s-a gandit ca cel mai potrivit om pentru creatiile sale este Inaltimea Sa.
Incepe o intreaga propaganda in toata tara si de la cei mai lingusitori si apropiati nobili pana la ultimul taran, fiecare e informat ca trebuie sa fie destept sa vada hainele imparatului.
Iar daca cineva nu le vede el e de vina ca nu este destul de luminat si poate fi banuit ca ii submineaza autoritatea, isi face si probleme.
Printr-o intelegere tacita a lasitatii si oportunismului, indiferent de ceea ce spune bunul simt natural, oamenii incep sa creada ca imparatul, nu numai ca are ceva special, dar le vrea si binele.
Ii obliga sa se ridice la un nivel mai inalt de perceptie pentru ei insisi si familiile lor ca sa fie capabili sa vada aceste haine minunate.
Pe langa aceste lucruri incep sa il vada ca pe un salvator al lor si protector al integritatii fiecarui om din natiune.
Aproape incep sa cred ca aceste haine exista!
Este realizata o mare adunare nationala unde imparatul apare in public cu noua moda, iar in culise, desigur, sta cel care stie adevarul fiindca este cel care a construit minciuna.
Pana in acest punct a fost un vast proiect de indoctrinare si de propaganda, care are doua mari accente, cetateanul e de vina si are sanse daca accepta.
Sa accepte orice se impune, mai ales ca la impunere ai trei cai de actiune, ori accepti, ori te impotrivesti, ori nu intri in joc.
Asa ca se aduna poporul si apare imparatul in pielea goala si toata lumea nu conteneste sa ii admire hainele inexistente.
Poate ca unii daca s-au sugestionat prea mult chiar pot sa vada ceva tesaturi pe acolo, insa acestea ar reprezenta o realitate personala.
Cineva venise cu copilul la adunare si acest copil nu pricepea nimic din ce se petrece, despre ce vorbesc oamenii mari.
In mijlocul unei linisti extatice se aude vocea copilului care spune clar si raspicat: „Imparatul e gol!”
Parintii s-au rusinat, cetatenii s-au revoltat, imparatul s-a blocat si copilul a continuat, „uitati-va la el ca e in pielea goala.”
Taica-su s-a luat de el, „ma faci de ras pe mine, pe mama si pe matusa Eufrosina care a venit cu noi!”
Fara sa fie pervertit de falsuri mascate prin idei preconcepute si asa-zise filozofii de viata, Spiritul liber da glas doar Adevarului.
Aici avem mai multe personaje, imparatul, egoismul dus la rang de orgoliu, impostorul care urzeste asa-zisele adevaruri, poporul ca mental colectiv, ideile comune, inertia existentei si copilul.
Dintre cele patru personaje poporul nu exista, e un efect secundar al mentalitatii, o masa amorfa psihica.
Poporul e format din oameni care au trairile lor si cu cat te apropii vezi ca nu e o masa omogena, dar asa pare de la distanta.
Imparatul reprezinta o forma de dezechilibru in care perceptiile sunt alterate si apare o lipsa de aliniere mentala, psihica si fizica.
De aici si termenul alienat, in sensul ca nu e aliniat!
Mai e oportunistul care stie Adevarul fiindca el a construit minciuna care a bulversat si cele mai asezate minti din imparatie.
Iar copilul care recunoaste Adevarul e parte din poveste si unul din personajele care percepe prin curatenia luminii sale.
Spre deosebire de oportunist care stie Adevarul la nivel intelectual, teoretic, chiar daca corect insa formal, copilul recunoaste Adevarul.
De ce poate sa il recunoasca fiindca si el este Adeavar, fiinta sa Spirituala nu a fost pervertita de falsitatea oficiala, a ramas in Lumina Esentei.
De fapt se recunoaste pe sine in felul acesta, nu are nevoie sa faca calcule sau sa apeleze la teorii fantastice.
Cu totii ne recunoastem pe noi si depinde de noi cu ce parte a fiintei noastre privim universul in centrul caruia suntem.
Pe cine lasam din noi sa ne dicteze conduita si faptele, ideile si felul in care ne percepem simtirile?
Avem de ales autosuficienta si asa lasam pe imparat sa fie la volanul vietii noastre sau oportunistul intelectual si inteligent care doar pe minciuni destepte se bazeaza.
Dar are scopuri bine definite si poate prin asta sa aiba iluzia ca are si putere sociala, multi si-au scrantit sufletele in asa ceva, dar mai vin altii la rand care nu au aflat inca.
Mai este acceptarea totala a ceea ce e comun si simplist, fara efort din partea ta ca individ, minte comuna, reactii comune, atitudini comune, probabil si neuronii sclipesc simultan in aceeasi directie.
Chiar si revoltele sunt la gramada, o multime isterizata de ceva are o energie de grup specifica si indivizii care o formeaza se comporta anormal decat in mod obisnuit.
Mai este ala micu, copilul din noi care e Adevar, e Traire si Simtire, Firesc si Armonie.
Aceasta parte a fiintei noastre nu e infantila, mai degraba celelalte, e Christ sau semnul unicitatii spirituale care ne formeaza in tacere si vorbeste prin liniste.
Liberul arbitru este implicat si aici, alegem ce latura a noastra decidem sa o punem la treaba, sa ia decizii pentru noi si sa construiasca faptele noastre.
As merge pe mana celui mic, dar mare, el e esenta christica din noi si ne face sa ne minunam sincer si sa traim in Iubire.
A aparut inaintea celorlalti, e in prezent si viitorul tot de el este construit, iar ca bonus, mai e si amuzant!

MarcelAlyna – ELTA
24 ianuarie 2022
Bucuresti