Cronica unei idei

Imaginandu-ne ca ne jucam ca in Vechiul Testament, in starea de existenta absoluta suntem un tot, suntem existenta universala.
La un moment dat incepe individualizarea si ea se manifesta printr-o idee, altfel, fiind un tot universal esti suma tuturor ideilor, nu ai cum sa intelegi ce e o idee.
Ideea aceasta umbla singura, deja intelege ce inseamna singuratatea fiindca e departajata de intreg.
Nu vede nimic fiindca nu simtea nevoia sa vada ceva cand era totul, acum o simte si vrea sa fie Lumina.
Din acest moment ii vin si ideii idei pentru inca sapte zile aferente celor sapte Principii Universale, iar cea in care se regaseste cel mai bine e ziua care a urmat creearii Omului, iar aceasta e cea de re-creatie.
Dupa ce ai facut si Omul ai nevoie de un ragaz fiindca de aici incepe Aventura!
Poate fiindca Omul are cap si gaseste un responsabil pentru depozitul de idei.
Ideea are viata de om in mintea noastra, unele sunt mai dinamice, practice, revelatoare si stiu sa colaboreze cu alte idei; o parte sunt mai fixe, se instaleaza acolo ca la ele acasa.
Unii au o minte ca de hotel, vin ideile si pleaca ca turistii, se cazeaza in mintea lor doua sau trei zile si vin altele.
Mai sunt momente in care apare cate un autocar de idei vesele si galagioase, se umple holul hotelului de rumoare si bagaje.
In cazul acesta se spune ca iti bubuie mintea sau ai capul mare!
Alte idei se instaleaza ca la azil si nu mai scapi de ele, culmea este ca nici nu vrei sa renunti, asa ca se spune despre tine ca ai idei fixe.
Se pensioneaza intre gandurile tale si te incurajeaza faptul ca te intalnesti cu alti pensionati pe caz de idei fixe.
Cateodata iti vine o idee si expresia e bine realizata fiindca o idee iti vine de undeva si pleaca undeva.
Important e ce se intampla intre cele doua evenimente, dupa venire si pana la plecarea ei.
Ar mai fi si intrebarea de unde vine si unde se duce; raspunsul la a doua parte a intrebarii le rezolva pe ambele, se duce de unde a venit.
In general, cronica presupune o cronologie, o desfasurare temporala a evenimentelor si, desigur, si una spatiala.
Ideea vine din grecescul antic video, care inseamna sa vezi, sa vizualizezi, iar acest lucru ne arata ca in clipa in care avem o idee noi o vedem, nu o citim sau o gandim.
Faptul ca o vedem indeamna la vigilenta, cateodata o observi cu coada ochiului mental si daca nu ai consemnat-o, ea fuge.
Urmeaza expresia “stiam, dar mi-a scapat”!
Ideile se afla in interiorul nostru si felul in care le vedem mai este denumit viziune interioara.
Exista o energie a ideilor, ca posturile de radio pe diferite frecvente electromagnetice si asa sunt si ideile, structurate pe diverse tipuri de frecvente subtile.
Ea reprezinta viziunea care se acceseaza si mai putin o proprietate, dupa cum suna expresia, “am o idee”.
Nu e o proprietate, ci un merit, reprezinta incununarea efortului tau de a accesa o energie subtila.
In istorie avem cazul celebru al lui Newton caruia ii pica fisa dupa ce ii cade marul in cap si tot ce nu intelegea, dar mai avea un pic, capata sens.
Mai e cazul austriacului Dopller si al francezului Fizeau care descopera aproape in acelasi timp aceeasi imagine legata de deplasarea spectrului vizual spre albastru al unor corpuri care se apropie cu viteza similara de cea a luminii sau spre rosu daca se departeaza.
Au publicat in perioade apropiate si s-a constatat ca amandoi merita mentionati, in plus, Austria si Franta aveau si alte lucruri de rezolvat decat sa mai faca un razboi.
Paulescu cu descoperirea insulinei si cei doi canadieni au trecut prin acelasi fenomen de accesare a unei vibratii energetice care se materializeaza sub forma aceleiasi descoperiri.
Acum nu ma refer la contextele politice, cat la fenomenul in sine de sincronicitate care este firesc in zona subtila si se manifesta ca aparente coincidente in cea utila.
Felul in care functioneaza lumea ideii nu se refera doar la aceste exemple spectaculoase, ci la noi toti, la aspectele cotidiene pline de magia existentei.
Totul e energie, vibratie, frecventa, atat noi cat si energiile pe care le denumim idei, mereu in transformare si in dinamica universala.
Timpul si spatiul reprezinta teatrul de operatiuni pentru eternitatea existentei, unde putem experimenta in frecvente mai lente ca sa constientizam cu rabdare rezultatele.
Suntem inconjurati de rezonanta preocuparilor noastre si in acest fel intram in comunicare cu energiile pe care le cautam, le vizualizam si de care avem nevoie.
Cu cat preocuparile noastre de a ne urma Fiinta luminoasa din noi sunt mai constante, invatam sa dansam prin banalul cotidian si sa facem cativa pasi de vals si in inefabil.
Avem constiinta, despre unii spunem ca o acceseaza mai putin, despre altii mai mult, insa aceasta este o judecata.
Constiinta reprezinta instrumentul mental care ne concentreaza atentia si ne construieste realitatea.
Cu cat ne uitam mai mult la efecte cu atat ne scapa mai mult decizia care a creat formele printre degete.
Fiind mai atenti la energiile altruiste si puternice ale existentei confirmate prin armonia naturii incepem sa vedem aceste lucruri in viata noastra.
Lasand aspectele negative sa iti ocupe atentia devii promotorul lor, fiindca ce iti ocupa tie atentia este un fapt consumat.
Insa prin energia pe care o oferi in continuare unui efect continui sa generezi aspecte negative si vibratii joase care creeaza exact ceea ce critici.
Vazand comportamentul de turma din jurul nostru pari un ciudat daca focalizezi fiinta ta pe frumusete, pace, sanatate, armonie, lumina, bucurie, abundenta, intelepciune, iubire si chiar mai sunt multi frati ai acestor cuvinte.
Ne plac fiindca din ele suntem formati, ca sa parafrazez, suntem la un gand distanta de armonia universala!
Se poate exersa, o data pe zi, merge si pe stomacul gol, sa incercam sa gandim ceva frumos, ar fi ca o creatie unica si un dar oferit universului.
E drept, sa accentuezi uraciunea ignorantei te face sa pari om serios, responsabil, insa in realitate aceasta atitudine este de o iresponsabilitate neserioasa.
Cand e lumina stinsa ce faci, te plangi de intuneric si incerci sa promovezi bezna?!
E mult mai firesc si mai corect sa incerci sa faci lumina, se poate incerca cu o lumanare pana ce mai multi vad lumina si aprind si ei lumanarea lor, fiecare are o lumina sufleteasca, doar nu s-au cautat destul prin buzunare.
Din aproape in aproape, fratia aceasta a luminii descopera Soarele dupa ce l-am constientizat pe cel real, cel interior.
In felul acesta oamenii se recunosc mai mult dupa felul in care stralucesc, decat dupa cum se imbraca.

MarcelAlyna – Elta
16 iunie 2021
Bucuresti

Joc de societate

Viata e un joc si in formarea multelor forme de viata incepe sa se infiripe cate un soi de interactiune numita societate.
O societate e formata din indivizi care devin membri, ies din starea de piese separate, incep sa apara atributiile, care spun ce are de facut fiecare in cadrul grupului.
Sunt functii care au utilitatea lor in sanul societatii, isi aduc un aport in mersul firesc al comunitatii.
Aici accentuam mai mult ideea de joc de societate si nu de joc al vietii care nu foloseste ipocrizia si acceptarea.
Sa exerciti niste functii este o atributie si iti ofera si sentimentul de utilitate, de a fi de folos, doar ca in clipa in care societatea bate pasul pe loc chiar membrii ei sunt socotiti doar niste functii.
Iar atributiile care sunt firesti in organismul social armonios devin atribute, atributele se transmit numai unor alesi si asa apar castele.
Ceea ce incepe ca o uniune, fiecare pune ce are de oferit intr-o colaborare, incepe sa se transforme in dezbinare prin aparitia grupurilor de interese.
Comunitatea e diferita de societate tocmai prin acest aspect, in comunitate conteaza colaborarea si in societate diferentierea intereselor genereaza concurenta.
Accentuata aceasta situatie duce la un blocaj care are ori destinatia colapsului, ori transformarea sociala si revenirea la valori mai naturale.
Jocul vietii vine cu reguli simple si clare, arata mai putin ceea ce suntem conditionati sa credem ca este existenta, o lupta sau o competitie, fiindca prin competitie am ajuns la nivelul acesta si de aici toate povestile de adormit somnambuli.
Mai corecta e expresia ca prin competitie am ajuns nu la nivelul acesta, ci in halul asta!
Insa nu ai cum sa intelegi ce puteai fiindca nu ai facut!
In mentalitatea transreligioasa a separarii, a segregarii, a despartirii si a dezbinarii exista reflexul de a cauta un vinovat sau mai multi.
Reflexul muschiului mental e indreptat spre exterior, doar nu o sa blamam interiorul nostru plin de puritate, victimizat si neinteles.
Un soi de feciorelnicie priceputa anapoda, prin care imaginea puritatii e lipsita de aparare si abuzata de vicisitudinile vremurilor.
Pe masura ce avansam vedem ca si imaginea puritatii e inteleasa pe invers, puritatea inseamna putere, de altfel de aici deriva termenul.
Inseamna curatenie si se construieste constant determinand o forta a genezei regenerarii pana cand nu mai ramane decat geneza cu nimic de regenerat, de reparat.
Adevarata curatenie, cea interioara, o determina si pe cea exterioara creandu-se imacularea.
Frumusetea imacularii e data de continuitate, de constanta lucrului cu sine care aduce noi descoperiri in fata privirii sufletului.
Intr-o floare cu aparenta plapanda pe care poti sa o smulgi intr-un gest de ignoranta darwinista salasuieste energia stelelor si puterea constelatiilor.
Ea a iesit din zapada spre soare prin energia vietii si cetateanul, chipurile modern, se plange de trafic si cere sa ii fie respectate drepturile de consumator.
Un copil cand este intrebat “ce vrei tu sa te faci cand o sa fii mare?” spune ce i se pare lui mai spectaculos si care ofera ceva practic societatii.
De exemplu, cand vede pe un santier macaraua, mare si care ridica greutati deosebite vrea sa fie in locul celui care face asa ceva de la inaltime, vrea si el sa fie macaragiu.
Mai vede lucruri deosebite, vrea sa fie pompier sa ajute oamenii la incendii, sa fie doctor sa ajute oamenii in suferinta, sofer de tir, politist sau militar.
Realizeaza ca toate ocupatiile acestea ajuta la ceva si este motivul principal, ca dorinta interioara.
Nici unul nu spune ca vrea sa fie consumator!
Cineva povestea ca atunci cand a fost intrebat ce vrea sa fie cand o sa fie mare a raspuns ca musafir.
El a vazut in familie cand aveau musafiri parintii lui, ca musafirul e privilegiat, este pus la masa, nu ajuta la facut mancare, nu spala vasele si pleca fericit acasa.
De unde a stiut ca se cheama musafir, fiindca ii spuneau parintii sa nu deranjeze musafirii, asa a aflat cum se numeste meseria respectiva.
Jocul e un aspect esential al vietii noastre, la fel ca si umorul, jocul ne ajuta sa fim impreuna intr-o stare detasata prin care sa interactionam, sa comunicam unii cu altii.
Daca nu descoperim ca avem puncte comune sau lucruri de comunicat cu cineva, printr-un joc pe care il agream amandoi putem creea o punte intre noi.
Intamplarea poate fi doar o interpretare de moment, iar persistenta in a crede ca totul este o intamplare reprezinta o acceptare a filozofiei ignorantei.
Prezentul ne ofera totul, toate metodele si toate mijloacele de a constientiza universalitatea in care ne aflam.
Nu suntem straini de ea, partea din noi care se instraineaza de cosmicitatea clipei e greaua mostenire a metehnelor si a greutatilor ideilor preconcepute pe care le mai tinem dupa noi.
Ca si cum am vedea ca plantele din ghiveciul mintii s-au ofilit, dar le caram dupa noi si le declaram proaspete.
Pe cele perene si mereu prezente care cresc in jurul nostru ne facem ca nu le bagam in seama spunand ca sunt buruieni.
Incercam sa rupem legatura cu prezentul smulgand buruienile, refugiindu-ne in siguranta ghivecelor noastre ofilite, dar plantele prezentului tot cresc.
Totul este verde si proaspat in simbioza cu trairea momentului si ne putem permite sa realizam mai cu detasare existenta.
Acum se joaca un joc de societate legat de impunerea unui stres social planetar ce apeleaza la ignoranta construita in milenii, o ignoranta indusa si plina de frici.
Fara sa stie adevarul despre ea, minunata fiinta umana e manipulata si infricosata, insa nu e lipsita de calitatile sale spirituale, nu le-a pierdut niciodata.
Cand uiti unde ti-ai pus pantofii nu inseamna ca i-ai pierdut, doar nu mai stii unde sunt, iar cand ii gasesti stii sa ii folosesti ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Omul creeaza si o face bine, chiar daca impotriva propriei fiinte, mai ales daca aude non-stop ce trebuie sa simta si cum.
Discernamantul esential este la nivel de informatie si mai putin de forme, ce sunt gata manifestate, trebuie sa te descurci cu ele, dar nu asupra lor e cazul sa fie directionata concentrarea.
De corectat este cauza lor!
Jocul ipocrit care se desfasoara acum este o inducere in masa a ceea ce trebuie sa creezi, tu ca fiinta umana.
Asa apar simptomele diverselor lucruri in care crezi si asa se genereaza o alta forma de religie, una medicala.
Intr-o parte e biserica si in cealalta medicina, cultele ei se numesc gastro, neuro, diabet, dializa si sectele medicale se tot intind.
Mai exista simptomul sanatatii care e o stare fireasca de functionare mentala, psihica si fiziologica a fiintei umane.
Odata ce lucrurile acestea lucreaza in armonie si nivelul de sanatate e unul optim, te simti bine in ansamblu.
Esti vinovat de asimptomatie, iar aici vedem diferenta intre justitie si medicina, pentru ca in justitie esti suspect pana la pronuntare, pentru medicina esti vinovat ca nu ai simptome.
De-a lungul timpului s-a inventat sportul pentru a tine in frau razboiul, olimpiadele erau organizate sub semnul pacii.
Se considera ca zeii din Olimp vorbesc prin sportivi si rezultatele nu erau discutate; de altfel e si mai practic decat sa utilizezi soldati de unica folosinta mai bine sa pui in joc sportivi.
Daca pierd au sansa sa se antreneze mai bine, daca castiga fac acelasi lucru ca sa castige in continuare.
E adevarat ca unii din cei care se mai duc pe la meciuri acum nu mai stiu ca rolul sportului e diminuarea violentei si nu invers.
Orice tulburare pe care o simtim, indiferent de natura ei, e rodul unui conflict, iar conflictul reprezinta o energie interioara neinteleasa.
Acum este un joc de societate de-a vaccinul, jocul de-a testarea, un soi de leapsa, iar de cine iese la leapsa se fuge ca sa nu atinga pe nimeni.
Rezolvarea conflictelor interioare e data de recunoastere, iar recunoasterea rezolva lucrurile care par ca nu merg bine fiindca se lumineaza constiinta.
Realizam despre ce este vorba si continuam sa mergem pe calea luminii ca noaptea prin padure dupa lumina lanternei ca sa ajungem la cabana lumii interioare.
Trairea e un joc care face apel la copilul din fiecare, parafrazand, doar cei care devin copii ajung in Imparatia Tatalui.
Nu s-a spus la spitalul Tatalui sau la cimitirul sau, la Imparatie, la universalitate, lumina si viata.
Copilul din noi stie sa se joace cu adevarat si poate comunica cu Christ, care vorbeste doar cu inocenta noastra.
Putem incheia acest text cu o alta imagine prin care un adult intreaba un copil:

– Ce vrei sa fii cand o sa fii mare?
– Fericit!
– Nu ai inteles intrebarea.
– Nu ati inteles raspunsul.

MarcelAlyna – Elta
12 aprilie 2021
Bucuresti

Alearga fara sa fugi

Alergatul nu apare spontan, inainte de asta te ridici de pe banca, te intinzi, incepi sa mergi usor, mergi din ce in ce mai repede si te trezesti alergand incet.
Nu dupa mult timp chiar alergi, insa acest lucru vine din aproape in aproape, ca lumina crepusculara de dinaintea zorilor.
Asteptand rasaritul nu te trezesti cu Soarele brusc deasupra capului!
Unii mai trec pe langa tine si ti se pare ca o fac in goana, prin comparatie cu ritmul tau, te intrebi de unde au tasnit.
Dar si ei s-au ridicat de pe banca si s-au intins, dupa care au mers usor si au inceput sa alerge incet.
Etapele ne probeaza personalitatea si utilizeaza rabdarea ca instrument de a te dezvolta cu pasi corecti.
Comparatia are un rol in tot acest mecanism, doar ca ea nu se refera la exterior, la a ne compara cu altii, ea compara faptele noastre intre ele si de aici putem distinge progresul.
Facand un popas la marginea unei paduri impreuna cu un amic, vedem iesind de pe o poteca un om care alearga in stilul maratonist.
Este ud leoarca si gafaie cu toate narile pufaind ca o locomotiva cu aburi, dar nu se lasa, continua.
Laudabil, cred, dar amicul imi spune, “uite-te la el, daca il punea seful lui sa se chinuie asa il dadea in judecata!”
Adevarul e la mijloc, in sensul ca o fapta e importanta pentru motivatia prin care e realizata.
Cum ar fi actele de caritate doar pentru o fatada cosmetizata sau ajuti ca sa te vada cel de sus pentru a primi puncte.
La fel si multe din gesturile si activitatile noastre au in spatele lor o temere, cum ar fi exemplul cu alergatul, sa nu te ingrasi.
Unii nu fac prea mult efort de frica sa nu slabeasca, altii iau vitamine artificiale cu pumnul ca sa nu isi piarda forma fizica.
Se pare ca atat alergatul dupa ceva, un scop bine definit, cat si fuga de ceva poate tot la fel de bine structurat, au in comun frica de a scapa de ceva sau a nu scapa obiectivul.
Tot in contextul alergatului e o istorioara al carei protagonist sunt pe o strada cu case de diferite forme si construite pe gusturi unice unde exista o curte cu o spartura in gard.
Gardul e metalic cu plasa, insa intr-un loc plasa s-a desprins si lasa un spatiu prin care se mai strecoara afara doi caini de talie medie.
Se plimba pe strada, admira peisajul si cand considera ca isi termina rondul intra inapoi in curte.
Intr-o dimineata rece de iarna trebuie sa duc un pachetel la soferul unui microbuz pentru niste prieteni.
Ma organizez asa de bine incat am motive sa ma grabesc, asa ca iau pachetul si incep sa alerg spre autogara.
Drumul trece tocmai pe acea strada, iar amicii caini vad la prima ora a diminetii un individ fugind pe ulita.
Probabil ca le place ideea fiindca ies prin deschiderea din gard si incep sa fuga dupa mine.
Acum suntem trei care alergam pe strada, un cetatean sa prinda un sofer si doi caini sa prinda cetateanul.
Toti trei alergam spre ceva, avem o tinta, nu fugim de ceva sau cineva, desi, in aparenta, sunt alergat de doi caini.
Si nici nu ne incurcam treburile, ei nu fug dupa mine sa imi dea un pachet si nici eu nu doresc sa prind soferul ca sa il musc!
Situatia se rezolva intr-un mod neasteptat pentru toti trei; e destul de incomod sa te deplasezi cu latraturi dupa tine asa ca ma intorc si incep sa alerg spre ei.
Franeaza brusc, sunt dotati cu 4×4, si destul de uimiti o iau la fuga invers pana la spartura din gard.
Intra in curte ducandu-se, probabil, in fundul curtii fiindca nu mai stau sa vad ce fac.
Mai este categoria celor care trec la alimentatie naturala de teama de boala sau apeleaza la diverse tipuri de tratamente din acelasi motiv.
In situatia in care motivatia din spatele unor fapte este teama si fapta este ipocrita iar consecintele se lasa asteptate.
Un aspect observat la cei care au schimbat modul de viata cu calm si fara frici, mergand impreuna cu intregul tablou, spiritual, mental, psihic si fizic, a fost disparitia temei de moarte.
Nu au facut nimic demonstrativ si nu au urmarit un scop cat au cautat un sens, iar in acest fel s-au trezit si au vazut ca sunt mai liberi decat credeau ca se poate.
Locul in care ne aflam este punctul de pornire al nostru, nu al altora, nu al societatii sau al epocii in care ne aflam.
Aici si in acest moment suntem noi, cu ce ne place si cu ce ne displace la Fiinta noastra, iar de aici facem primul pas.
Pasul putand sa insemne ca mai schimbam ceva in existenta noastra, cat putem duce si mentine.
Fara graba si fara sa ne uitam in curtea celuilalt, fiindca e posibil sa avem surpriza sa il vedem pe gard uitandu-se si el in curtea noastra.
Asa tot uitadu-ne unul la altul crezand ca la celalalt e mai bine batem pasul pe loc, dar cocotati pe gard.
Rabdarea te face sa fii in ritmul tau, in trairea normalului care nu isi cuantifica succesele.
Azi un pic, maine un pic cat sa fie o armonie si mai putin o fuga de ceva, sa mergem in ritmul evolutiei placandu-ne felul in care traim.
Devine modul nostru de viata pe nesimtite si la un moment dat te trezesti ca de la mersul impleticit printr-o viata plina de pericole alergi intr-o dinamica in care te regasesti.
Pentru tine nu mai este alergat, ci mersul firesc, aceasta este energia si vibratia pe care o construiesti prin normalitate.
Dispare ideea de scop, care ar aduce dupa sine si vesnica intrebare a profitului, “mie ce imi iese” sau de teama prin care fugim de o potentiala afectiune.
In cazul in care asa ceva este in minte nu se scapa cu fuga, ci cu recunoasterea!
A ne acorda ragazul de a ne asculta pe noi insine reprezinta un moment de tihna in care se dezvaluie taina care nu a fost ascunsa, ci doar acoperita de galagia unor preocupari comune.
In felul acesta descoperim ca suntem o Fiinta plina de Lumina si Intelepciune ce merita tot respectul nostru.
Glasul ei il auzim prin intuitie, prin intentiile constructive, prin energia plina de linistea puterii Iubirii concretizata intr-un comportament amabil si civilizat.

MarcelAlyna – Elta
16 martie 2021
Bucuresti

Crestinare cu seringa

Subiectul ar trebui sa tina de istoria religiilor, in sensul felului in care a aparut crestinismul si faptul ca primul crestin a suportat un proces de decrestinizare prin crucificare.
Nu numai ca nu s-a lasat, dar a mai si inviat dupa aceea ca sa le spuna apostolilor ca nu e cazul sa se teama.
Ceea ce urmareau alesii politici ai momentului istoric respectiv, ca mai toti si in clipa de fata, reprezinta blocarea capacitatii fiintei umane de a se dezvolta la adevaratul potential.
Crestin e cel care isi descopera si isi traieste Christul interior, Iubirea care este adevarata putere despre care se vorbeste in toate textele spirituale, indiferent de religie.
Ca vrem sau nu vrem toti suntem crestini prin faptul ca suntem reprezentarea Principiului Christic.
In felul acesta am trecut peste mofturile religioase care isi recunosc doar ritualurile si mai putin spiritualitatea.
Religia reprezinta deformarea spiritualitatii, ritualurile pervertirea unui mod de viata si fanatismul negarea credintei.
La baza oricarei forme religioase sta metafizica, ea fiind arta si stiinta vietii!
A intelege Principiul Universal, Christul din fiecare, nu are legatura cu crestinismul, care e o ideologie transformata in religie.
Religiile sunt o deformare a metafizicii care reprezinta prezenta spiritului in viata oricui, iar filozofiile o contorsionare a religiilor.
Adevarul e ca nu ai putea sa induci Omul in eroare daca nu ii faci un spectacol pe masura si religia are o sumedenie de forme la dispozitie.
Sunt forme fara continut in sensul ca nici functionarii bisericesti nu le mai stiu originile si ce rol minunat ar fi putut juca in trezirea fiintei umane.
Primii crestini nu au fost vanati si torturati fiindca erau crestini, incepand cu Isus, ci fiindca relevau adevarul spiritual.
Iar acest adevar trezea fiinta umana, iar de o asemenea trezire nu are nevoie nici o conducere a societatii.
Aceasta spiritualitate a devenit oficiala in clipa in care putea sa se transforme intr-o ideologie, de la Christ la crestinism si asa se pot controla din nou masele de oameni.
Omul trece de la suveranitatea sa de fiinta universala si devine piesa dintr-o turma ce urmeaza acelasi set de reguli impuse.
Asa spiritualitatea christica si invatatura lui Isus este transformata in ideologie si se formeaza un cler puternic de propaganda si impunere a deformarii adevarului.
De-a lungul istoriei sunt momente de progres si de pauza de ignoranta pana cand apare iar un soi de reviriment al reflexelor primitivismului.
Ignoranta are nevoie de multe efecte sociale si speciale, avere si influenta, inducerea ideilor la care Omul sa raspunda din reflex.
In teoriile conspiratiei, abundente ca ciupercile, exista ideea ca cine stie bine felul in care reactioneaza cetateanul stie si pe ce butoane sa apese ca sa aiba efectul scontat.
Elementul surpriza este dat mereu de starea de luciditate care nu stinge lumina cand se inchide curentul!
In 2020 cand s-a incercat, in parte s-a si reusit, sa fie speriata fiinta umana, a fost inregistrata o psihoza la nivel de masa, dar nu generalizata.
Iar faptul acesta da date minunate despre capacitatea Omului de a ramane treaz!
Ceea ce se genereaza in perioada aceasta de inchideri si deschideri sociale ca la beculetele din bradul de Craciun este o stare de psihoza.
Dar a venit mantuirea cu vaccinul si psihoza s-a mai linistit, lucrurile sunt mult mai superbe acum, s-a trecut spre isterie.
Ca sa ne intelegem, psihoza reprezinta disperarea la capatul careia nu vezi o solutie, dar isteria apare cand crezi ca ai dreptate, ai o solutie si o urli daca nu esti inteles altfel.
Ce a facut diferenta intre cele doua stari raspandite in societate, un ser!
Un vaccin, numele vine din latinescul vacca care inseamna tot vaca, dar cu un singur “c” si a fost prezentat ca un supererou care salveaza planeta.
Planeta, poate, mai discutabil e cu fiinta umana!
Nu ai mereu la indemana un Mesia asa ca iti pui sperantele intr-o fiola plina de chimicale care te salveaza de toate problemele acestui circ.
Cred ca daca s-ar spune ca facandu-ti vaccinul ai garantat facturile achitate si esti scutit de impozite ar fi o coada plina de voluntari.
Dar inducerea este cumva mai de joasa speta, se apasa pe pedala fricilor cele mai profunde care sunt introduse de mii de ani in Om, teama pierderii vietii.
Nimeni in afara de adevaratii initiati nu a dorit cu adevarat binele fiintei umane!
Iar fervoarea momentului este traita la nivel de sentiment religios, fanatic si frenetic, cu asa-zise razboaie sfinte locale si generale.
Putem fi linistiti, razboaiele niciodata nu au fost sfinte!
In mentalul colectiv capacitatea de a se starni fanatismul nu doarme prea adanc, sunt relativ recente la scara istorica atat cel religios, rasist, xenofob si alte fobii.
E nevoie doar de un pretext, cum ar spune cetateanul turmentat de azi, nu stiu in ce sa cred ca fanatic as fi!
Subiectul noii forme de barbotari sociale este dat de vaccinare si de felul in care relationeaza cei care vor sa se vaccineze cu cei care nu vor.
Nu vorbim doar de propaganda oficiala, ci de felul in care cei de langa noi incep sa joace rolul propagandinstului.
Dupa aproape un ciclu solar in care Omul este tinut in tensiune psihica societatea s-a polarizat.
Cei care sunt chiar nerabdatori sa se infecteze voluntar cu ce nici ei nu stiu incep sa se repeada la cei care nu vor.
Unii deocamdata nu se imbulzesc, vor sa mai astepte sa vada ce patesc primii, nu ca ar fi impotriva.
Polarizatii se structureaza in tabere, insa mai este o categorie, cei lucizi care stiu sa se elucideze, categoria aceasta stie sa isi construiasca propria viziune despre viata si sa se informeze corect.
Obiectivitatea este un instrument pentru cei care sunt lucizi, stiu sa colaboreze intre ei fara sa formeaze o tabara, se ridica deasupra maraiturilor social-formale.
Nu mai vorbim de faptul ca producatorii “minunii” nu isi asuma nici o responsabilitate; chiar si cand achizitionam o rasnita de cafea producatorul ofera doi ani garantie.
Folosita corect doi ani merge bine, cel putin, daca se strica din vina lui o repara sau o inlocuieste.
In schimb, destul de multi se arunca in bratele unui produs de introdus in corp fata de care producatorul nu isi asuma nimic.
Daca vezi un cunoscut cu o privire suferinda pe strada si il intrebi ce are cu siguranta nu o sa spuna ca il doare rasnita, ea e asigurata.
Asa ca pentru obiecte mai putin importante suntem atenti sa fie garantia realizata, dar pentru templul nefacut de maini care este corpul fizic, nu ne intereseaza asa de mult.
Odata erau membrii aceleeasi familii care se certau pentru orientarea politica, acum conflictele apar pe subiectul vaccinarii.
Cei responsabili si vaccinati incearca sa ii convinga cu duhul fortei pe cei care oscileaza, iar cei ce nu vor sunt impotriva poporului.
Dictaturile asa incep, ca esti impotriva unui popor!
Din nou este un fel de particularizare a inchizitiei, o meteahna a mentalului colectiv, prin care iti poti imagina cum nevaccinatii vor fi expusi in piata publica.
Nevaccinatii inconjurati de o masa de vaccinati iubitori, cu ochii injectati si sterilizati, cu priviri pline de ura tovaraseasca striga sa se elimine orice microorganism din rebelii nevaccinati.
Nu au invatat mare lucru din istorie, impunerea nu a functionat, mai ales ca ea nu a explicat nimic, doar a impus.
Vin in minte abordarile celor de la diverse culte religioase, care te opresc pe strada si incearca sa inchege un dialog civilizat cu tine, poate iese o convertire.
Adaptat la apetitul pentru conflict si imaginea de sine ca esti de partea potrivita a seringii, probabil ca ar suna un pic diferit acest dialog.
De exemplu, “aveti cinci minute sa discutam despre Domnul nostru Vaccisus?” si de aici sa incerce sa iti explice ce avantaje ai, sa te incante.
In felul acesta putem sa integram si pe adeptii teoriilor cu chip-uri, ca sa nu se simta exlusi din discutie.
“De cand m-am unit cu Vaccisus si una sunt cu El, imi pot auzi update-urile in timp real, simt fosnetul retelelor wi-fi”.
Ar trebui sa incerce sa te convinga, nu sa te ameninte ca nu poti calatori sau nu mai joci la loto si nici nu castigi.
“Inainte de a ma boteza si eram fara ser nu puteam sa printez decat prin intermediul calculatorului. Acum doar ma gandesc la un document si iese pe imprimanta fara sa folosesc o interfata.”
In felul acesta ar trebui sa iti doresti mantuirea!
Un aforism spune ca daca nu descoperi umorul te acopera tragedia.
Umorul aduce lumina si dezvaluie unghiuri noi de a privi o situatie, elucideaza si elibereaza, reprezinta vibratiile inalte ce nu sunt binevenite celor care le folosesc pe cele joase.
Natura e armonioasa si destinsa in jocul vietii, nu exista ciocarlie cu depresie sau veverita stresata.
Animalele triste sunt la zoo si cele care par mai destepte sunt la circ, ele ar fi un fel de intelectuali dresati.
Dar au si bonusuri cand executa bine numarul, foca primeste un peste, calul o bucatica de zahar, leul se uita cu pofta spre public.
Dresati, in forma umana de data aceasta, vedem la televiziuni si ii auzim la radio, fiecare avand pus deoparte bonusul lui.
Indiferent de circul social avem o responsabilitate fata de ceea ce inseamna eternitatea din noi.
Iar aceasta universalitate e data de intreaga noastra existenta, spirituala, mentala, psihica si fizica.
Avand grija de propria fiinta respecti valorile autentice spirituale si pui umarul la evolutia universala.
Iar acest lucru nu e o dovada de egoism, ci de daruire!

MarcelAlyna – Elta
03 februarie 2021
Bucuresti

Apelul bocancilor

E o expresie folosita in armata si se refera la locul in care se aduna bocancii unui pluton lasati in afara dormitorului.
Cel care e de planton, daca se plictiseste in timpul noptii, mai are obiceiul sa-i numere fiindca santinela raspunde si de ei.
Cand te trezeai cu unul numit intr-o functie peste noapte, pe pile si relatii, se spunea ca a fost avansat la apelul bocancilor.
Privind prin societate poti vedea ca sunt multi numiti in diferite posturi prin aceeasi procedura.
Moda parvenirii si a imposturii nu ar deranja prea mult daca protagonistii nu s-ar inghesui in functii in care mai mult incurca.
Cum e goana dupa diplome, cine e amator, fiindca acestia sunt chiar amatori, sa faca colectie de diplome si sa isi umple un perete cu ele acasa.
Asa nu mai deruteaza pe nimeni si are cu ce se lauda prietenilor la un spritz!
Parvenitul stie in sinea sa ca nu e cine pare a fi, dar mai avem categoria autosuficientilor care cred ca se pricep, ca stiu.
Are si ignoranta siguranta ei!
In perioada in care societatea e tinuta in stress si tensiune de diferite anunturi cu tulpini virusologice care rasar precum corcodusii, medicul a devenit o institutie.
Unde apare un cetatean sau cetateanca si spune ca e medic se face liniste, trebuie sa te dai la o parte.
Orice ai spune nu conteaza fiindca medicul are dreptate, a fost atins de aripa lui Zeus, chiar daca Zeus nu avea aripi.
Vorba cuiva, daca lumea se speria de un asteroid care se da prea aproape de strazile noastre astronomii erau vedetele.
Ceea ce se petrece acum e rezultatul unui mod de viata si al unei mentalitati educate gresit, cum ar fi faptul ca sanatatea depinde de altcineva sau altceva si ca ar fi mult hazard la mijloc.
Nu e vorba de noroc ci de bun simt, iar asa-zisa sanatate practicata in societate e o mare afacere.
E de-ajuns sa privim consecintele fiindca ele sunt nota de plata, ele arata adevarul dincolo de cuvinte pompoase si sofisticate.
Se fac pe toata planeta din ce in ce mai multe spitale si starea de sanatate e din ce mai precara, tehnologia a avansat asa de mult incat nici nu mori, nici nu traiesti.
Dar se pot scoate bani de pe urma ta!
O parte din deseurile spitalelor sunt pacienti esuati, dar ne-am obisnuit cu anormalul si spunem ca asa e viata numai ca ea nu are legatura cu starea aceasta de lucruri.
Se construiesc din ce in ce mai multe inchisori si se lucreaza la programe mai avansate de reeducare, dar infractionalitatea creste.
Iar cele doua lucruri sunt strans legate intre ele, pe masura ce fiinta se degradeaza psihic si fizic e si mai putin dispusa sa respecte legile.
De altfel, prima infractiune este sa nu te intorci la tine si ceea ce esti ca fiinta spirituala, iar efectele le constatam.
Vorbim despre niste sisteme sociale, insa decizia e la noi, faptele dau diploma si consecintele nota de trecere.
Fiind comert la mijloc si felul in care se realizeaza pregatirea viitorilor medici care este de sorginte materialista dupa sase ani sunt mai degraba programati mental.
Cel care evita dresajul chiar e venit din pasiune si din datoria de a se referi si la sanatate nu doar la afectiuni, vanzare de medicamente si tratamente realizate la granita absurdului.
Restul sunt la apelul bocancilor iar aceasta situatie nu este doar in domeniul medical, e si in justitie, politie, armata, biserica…
Adevaratii specialisti si experti sunt marginalizati si daca isi spun opinia avizata sunt puse tunurile mediatice pe ei.
E o diferenta intre specialist si expert, specialistul are o plaja mai mare de preocupari, cum ar fi un astronom, ca tot am pomenit de domeniul acesta.
Poate fi specialist astronom si expert in comete, de exemplu, din marele domeniu al astronomiei ii place studiul cometelor.
Ei bine, cei cu adevarat pasionati se recunosc prin faptul ca nu sunt aroganti, stiu sa explice si sa incurajeze la o informare corecta si la o judecata limpede realizata in sinele fiecaruia.
Aici ne referim la cei care sunt de o vizibilitate ingamfata si ultraautosuficienta care au pretentia ca administreaza si conduc.
Vorbim mai mult acum despre casta medicilor fiindca se pune accentul pe dictatura medicala realizata de un cler specific.
Privind rezultatele ar trebui sa le fie rusine ca sunt medici, chiar sa spuna asta in soapta si mai putin cu un tupeu aferent oamenilor mici.
Oameni mici cu interese materiale mari, netinand cont nici de ei, culmea!
Intre Divinitate si Om dictatura religioasa s-a impus prin clerul preotesc care se interpune intre entitatea umana si realitatea ei spirituala.
Acum ni se prezinta alt tip de intermediar, care se interpune intre starea normala de sanatate si de existenta, de fapt, si fiinta umana.
Medicul nu e vinovat ca individul s-a imbolnavit si nici nu are datoria sa il vindece fiindca nu el l-a imbolnavit.
Insa nici nu trebuie sa il incurce, mai ales ca nici ei nu se descurca mai bine, unii nici nu vor sa fie tratati de colegii lor daca au vreo problema.
E un mic rechizitoriu insa noi avem si sansa si posibilitatea sa ne luam soarta in maini fiindca aceasta posibilitate niciodata nu a plecat de la noi.
Doar prin dezinformare coroborata cu propria comoditate am lasat lucrurile sa degenereze pana la punctul in care sa traim dupa ureche si sa permitem oamenilor fara caracter sa conduca societatea.
Se pune accentul pe intelect asa de mult incat uitam de caracter, de factorul uman, de caldura sufleteasca.
Combinatia aceasta de inteligenta si rea vointa se vrea o calitate, sa fie privita ca o virtute.
Un om de buna credinta poate sa invete orice si oricat fiindca o face in sensul evolutiei si mai putin al psihozelor sale legate de preamarire.
Si aici ajungem la calitatile spirituale existente in fiecare, chiar si in cei care se blocheaza printre neuroni, imaginatia, intuitia, inspiratia.
Impreuna, cele trei gratii de mai sus formeaza cheia prin care colaboram cu inefabilul si felul in care ne vorbeste Divinul din noi.
Asa lucreaza evolutia care se reflecta in adevaratul progres!
Acestea sunt cenusaresele invatamantului modern, sunt niste aiureli de care nu trebuie tinut cont, importanta e memorarea.
Unii inca mai cred ca memoram cu creierul, un soi de medievalism al mentalitatilor denumite progresiste.
Bocancul e un instrument minunat, acopera talpa piciorului care in astrologie corespunde constelatiei Pestilor ce reprezinta Credinta si Daruirea.
Glezna este protejata fiind o zona sensibila, dar dinamica si de o mare importanta, ea corespunde constelatiei Varsatorului, autoasumare si folosirea calitatilor proprii intr-un mod curajos si original.
Multi sunt la apelul bocancilor, dar sunt mai putini decat cei care stiu sa ii foloseasca cu demnitate si discernamant.
Vin zorii, Soarele se pregateste sa lumineze pe toti si totul ca sa se aleaga cine trebuie si santinela mai arunca o privire spre bocancii asezati in ordine.
Calcand domol si asezat se indreapta spre dormitorul constiintei ca sa dea desteptarea!

MarcelAlyna – Elta
13 ianuarie 2021
Bucuresti