Anul: Pork de Pamant > Zodia: Gemeni > Decada: Frasin > Saptamana (19 - 25 Mai 2019): Galben

Ciresii samurai

Soarele face sa straluceasca gradina japoneza din Herastrau, ciresii sunt intr-o forma de explozie vegetala cu flori albe si roz in lumina abundenta.

Ambasada Japoniei a dorit sa reediteze si in Romania Sakura, festivalul florilor de ciresi, o adevarata bucurie pentru suflet, incepand de la sfarsitul lui martie pana in luna aprilie.

Gradina a fost realizata in 1998 si refacuta in 2017 sub indrumarea peisagistilor japonezi, ca sa nu scape nici un detaliu.

Incepand cu aristrocatia japoneza si continuand cu celelalte clase sociale, de secole se iese la picnic sub florile de ciresi si se organizeaza spectacole artistice.

Nu dureaza mai mult de zece zile, japonezii planuindu-si vacantele si evenimentele familiale in functie de ritmul de inflorire al celor peste 300 de specii de ciresi, din sudul in nordul Japoniei.

La umbra lor, in mini – Japonia din Herastrau, oameni de toate naturile si categoriile isi fac poze si se plimba linistiti, intr-o armonie desavarsita, cu atat mai mult ca se pot auzi mai multe limbi simultan.

Fara sa vorbim intre noi in engleza, de exemplu, intelegem engleza frumosului si a firescului, prin aceasta engleza intelegand limbajul universal al naturii. Ce-i drept, in momentul respectiv nu inflorisera, inca, ciresii roz cu flori duble din specia – Prunus Serrulata ~Kanzan~, japonezi samurai vegetali plini de rabdare, insa ne propunem sa ii pandim.

Normal, fara sa stam ascunsi prin boscheti, ritmurile vegetale sunt ceva mai lente, nu fac flori si fug cu ele in Tokyo!

Simbolistica ramasa peste veacuri a samuraiului este cea a unei fiinte umane care dezvolta disciplina si autocontrolul, care stie sa fie impersonal si loial crezului sau.

Ce a ramas mai spectaculos este acest sacrificiu suprem prin sepuku, insa el se realiza mult mai rar decat am putea crede acum.

Oamenii dedicati sunt pretuiti!

O viata plina de sens si ritmicitate ca manifestari ale credintei pot fi virtutiile pe care le putem atribui samurailor.

Revenind in prezent, la cate poze se fac in aceasta gradina minunata se umple internetul de imagini cu o vibratie frumoasa si sincera.

Acest lucru se petrece peste tot unde natura isi arata splendorile si este firesc sa cautam in noi rezonanta care sa ne permita sa descoperim armonia din jurul nostru.

Se sta pe iarba, se fac poze, se discuta liber si degajat fara sa se creeze rumoare, nu exista starea aceea de galagie.

De fapt, cu copii care se alearga si chicotesc, oameni care discuta trecand sau sezand pe iarba, mai adie si vantul, e liniste!

E linistea care poate fi oferita doar de o stare de bun simt in concordanta cu natura ce ofera un spectacol superb.

Cu ceva lume care se invarte in jurul tau, de toate formele si marimile, limbile si religiile, nimic nu este strident.

Cu siguranta, cel putin din partea noastra, nu ne-am vorbit intre noi sa realizam un flash-mob, sa ne intelegem ca sa ne comprtam intr-un fel.

Fiecare fiinta umana, ca sa ma refer doar la oameni, fiindca unii au venit si cu caini, este un univers in sine.

Iar noi aici suntem din universuri mai mult sau mai putin paralele din punct de vedere social si chiar geografic.

Ca intr-un fel de holospatiu se desfasoara aceasta traire ad-hoc a normalitatii determinata prin acest ceva care poate fi analizat sau lasat in pace.

Exista un explorator in fiecare dintre noi, asa cred, mai putin accentuat sau mai mult, care ne impinge sa mergem in continuarea acestui tablou vivant.

Ca sa iasa poza bine, cineva scutura o creanga sa curga petalele in timpul expunerii la pixeli, asa are o aura, probabil mai romantica.

Dupa ce este realizata poza vine cel care tine camera si scutura si el din creanga ca sa aiba parte de aceeasi ninsoare vegetala si calduroasa de primavara.

Al treilea jinduieste dupa acelasi fel de expunere si ii spune celui de sub creanga sa nu mai scuture asa tare ca sa mai aiba si el petale de scuturat.

Fiind petale proaspete ele curg cu un soi de prudenta si dupa destul de multe poze tot ramane creanga cu multe flori pe ea.

Undeva, in coltul gradinii, sunt trei ciresi de sorginte romaneasca care au facut niste flori bogate si dese, asa ca ma duc sa le pozez mai aproape.

Sub unul din copaci este cineva care isi face poze, langa al doilea se afla o intreaga familie care se pozeaza si mai apuc sa il pozez pe al treilea care este liber de oameni.

Undeva, ca intuitie de explorare, exista o explicatie pentru starea aceasta de normalitate si atmosfera de liniste a unei dinamici a firescului de aici.

Cei care vin aici nu au nici o asteptare, acest lucru inseamna fara idei preconcepute, fara sa creada ceva, poate chiar ajunsi aparent la intamplare.

Mai este un aspect care se degaja din toata aceasta atmosfera, relaxarea, nimeni nu se grabeste nicaieri, nu vrea sa plece repede dar nici sa ramana mai mult decat doreste sa stea.

Lipseste stresul cel de toate zilele si iata ce efecte stranii de normalitate si lipsa de concurenta poate genera.

Ceilalti nu sunt concurenti, oamenii isi permit sa fie amabili unii cu altii fiindca nu au nimic de pierdut sau de castigat, sunt intr-o bula sociala unde dispare agitatia si lupta.

Nu ne trebuie mult sa ajungem la civilizatia din noi!

Punand mana de la mana, bun simt de la bun simt, si copacii se simt mai bine, veveritele parca se simt mai acasa.

Apropos de veverite, sunt destul de multe in Herastrau si au o impresie exacta despre oamenii care trec pe acolo.

Il vad pe unul care alearga cu o gafaiala controlata si cu smartphone-ul care ii numara pasii povestindu-i cat de atlet este, pe altul care sta pe banca sau un cuplu care numai de veverite nu are chef.

Atentia veveritei este mai atrasa de cel care sta pe banca, poate pica o nuca, o aluna, mai ales acum la iesirea din iarna.

Ele stau deoparte de multimea de oameni din gradina japoneza, dar simt energia armoniei pe care pana si oamenii pot sa o genereze.

Vorbind de lipsa de stres sau de asteptari mai descoperim o latura, cea a capacitatii de a simti o stare libera.

Libertatea nu constrange si determina amabilitatea, de aici vedem ca nu trebuie sa sapi foarte mult in natura umana ca sa ii observam potentialul civilizator.

Prin acest civilizator nu ma refer la un soi de conchistador care ii civilizeaza pe altii ce se descurca mult mai bine fara acest gen de civilizare.

Abia asteapta fiinta umana sa ofere ce este mai minunat in ea daca are cadrul necesar, cauta intai acest cadru, dar e bine si asa.

Oricine poate sa riste sa fie mai binevoitor, sa aleaga autostapanirea decat reactia, este o alegere la fel ca alegerea culorii unei perechi de pantofi.

Seriosul va spune ca nu este acelasi lucru, ba da, este tot o alegere, domeniul e altul, dar tine de liberul arbitru care alege.

S-ar putea sa ne placa sa ne simtim in situatii mai placide, mai banale si chiar stresante, mai degraba decat intr-o gradina cu copaci infloriti.

Sa ne readucem starea aceasta si cand suntem blocati in trafic sau blocati in fata unui ghiseu sau in fata unei situatii contrare pe care o intalnim.

Iar cand cineva nervos te intreaba de ce ai amutit probabil ar crede ca nu aude bine daca ii spui ca te simti ca intre copaci infloriti.

Daca insista poti sa ii spui sa incerce si el, merita!

Insa odata ce suntem mai controlati in interiorul nostru, situatii dizarmonice ori nu apar, ori apar sa vada daca avem simtul umorului.

Iar in zilele urmatoare infloresc si ciresii samurai!

 MarcelAlyna – Elta

07 aprilie 2019

Bucuresti

 

 

Exprimare prin firesc

 

In urma cu cateva nopti s-a petrecut un fenomen cunoscut ca ploaie inghetata, apa in forma lichida care cade din inaltul mai calduros si gaseste jos zone mai reci, unde si ingheata.

Din ce ne amintim a mai fost in urma cu niste ani, dar de data aceasta e ceva mai generoasa, crengile, masinile, gardurile, gandurile neadapostite, sunt imbracate in gheata.

Trecand pe langa un gard il vad pe cainele negru impecabil, care latra tot ce trece prin fata curtii lui, venind spre mine.

E drept, pasul nu era foarte vioi si il salut in sinea mea; se pare ca si sinea lui raspunde la salut.

In momentul acela se opreste si latra, dar spunand ceva, nu mai este acel sunet artagos, de fatada fatarnica de altadata.

Ne privim ca prieteni si el se bucura, da din coada si se uita curios la ce cantitate de gheata sta deasupra lui pe crengile copacilor, dupa care se pune la adapost sub streasina casei.

Merg pana la poarta curtii unde este sediul firmei si pare incuiata; cheia arata ca este descuiata asa ca realizez ca e incastrata in gheata.

A trebuit sa o fortez, fulgii de gheata au sarit in toate partile ca o mare de artificii cristaline in bataia soarelui de dimineata.

Totusi, ceva a ramas dupa intalnirea cu amicul canin, felul in care a latrat, faptul ca pentru prima data a incercat sa comunice si altceva decat “eu sunt seful domeniului si vreau sa te impresionez”.

De data aceasta a dorit sa salute, iar aceasta este prima forma de comunicare si manifesta o incertitudine fata de mediul din jurul lui, nu mai vazuse pana acum ploaie inghetata.

Dorea sa se exprime, o dorinta fireasca, doar asa incercam sa facem toti, fiecare in felul lui, mai brut sau mai cizelat, mai latrat sau mai ciripitor.

Mijloacele de exprimare nu au fost mereu asa de facile, acum oricine are ocazia sa scrie pe retele de socializare, sa sune la telefon sau sa se filmeze.

Comunicarea are un caracter individualizat cu expunere larga!

Posibilitatile au luat-o inaintea discernamantului, dar decalajul poate fi recuperat prin experienta si evolutie.

Inainte de a pica Cortina de fier si a se ridica cea de matase, sa publici ceva, nu era chiar asa de lejer.

In zona comunista se manifesta cenzura, urmau relatiile si cunostiintele; in zona capitalista renta sa fie tirajul mare si cine scria o carte nu avea si banii necesari sa sustina costurile.

Asa ca cenzura era reprezentata de editor, care decidea daca se vinde bine sau nu, sa isi de-a seama daca merita afacerea.

Alta forma de cenzura!

Conditia esentiala, in ambele situatii era sa ai condei, sa poti sa exprimi bine ce ai de spus, lipsa condeiului te excludea oricarei analize si pe buna dreptate.

Cum este in cazul cantaretilor, unii sunt mai promovati altii mai putin, dar ca sa fii cantaret trebuie sa ai si voce.

Vorba budistilor, in unele cazuri a fost vorba si de karma sau cum spun occidentalii, noroc, bafta, sansa!

De lucrul acesta este nevoie mereu si nu este o intamplare, norocul reprezinta o acumulare foarte exacta a faptelor si vibratiilor care te ajuta sa continui.

Ce e in jurul tau e experienta absolutului accesibil!

Impartasirea experientei proprii este accesibila acum prin intermediul internetului, cenzura nu mai exista sub nicio forma dura si implacabila.

Stacheta este ridicata la nivelul nostru de corectitudinea experientei pe care o putem difuza si de faptul ca, in acest fel, nu abuzam de acest mod facil de comunicare.

Emitem mult volum de informatii fara continut daca lasam acumularile aluvionare ale obisnuintei sa se depuna pe privirea vigilenta a constiintei.

Odata ce le dam la o parte ritmic ca un stergator de parbriz universal descoperim lungimea de unda a originalitatii ce izvoraste din noi.

Multi sunt capabili sa se exprime dar nu stiu ce, iar altii isi promoveaza ideile fixe sau extremiste, in alte cazuri banalitati fara continut.

In toate aceste cazuri se regaseste ignoranta, ai mijloacele si nu stii ce sa faci cu ele; mijloacele nu apar intamplator, reprezinta sansa oricui de a deveni mai bun decat a fost, de a evolua.

Instrumentele sunt o forma a Universului prin care ti se trimite un Maestru, atunci cand ai de-a face cu un dispozitiv nou, incepi sa cercetezi, sa afli cum functioneaza.

Citesti mai mult, cel putin prospectul!

Toate au un punct de origine, iar in cazul exprimarii punctul acesta suntem noi si mediul in care traim, cu experientele lui, cu oamenii din jur, cu aventurile banalitatii.

A cauta sa descriem ce este in jurul nostru ne ajuta si pe noi, incepem sa vedem cu alti ochi mediul care noua ne pare banal, dar care poate fi interesant pentru altii.

Ordinarul unuia e extraordinarul altuia, impartasirea de lucruri obisnuite privite prin luciditate ne imbogatesc pe noi si pe ceilalti.

Nu exista banalitate cat blazarea care apare din plictiseala generata de lenea de a observa si de a te fascina de prezent.

Descrierea obisnuitului care ne inconjoara il face sa devina neobisnuit, ne ofera date la care nu ne gandisem, trecusem pe langa ele, sunt doar lucruri obisnuite.

Cine ar vrea sa stie ceva despre salcamul de langa poarta unde duc gunoiul la pubela?!

Tu, cel care ai salcamul langa poarta vrei sa stii mai multe despre tine asa ca descrie ceva din firescul vietii tale si in acest fel ordinarul devine extraordinar.

Fireste, sa nu o luam la propriu, ca daca nu ai poarta si salcam, poate nici pubela, nu exista nimic in jurul tau!

Plecand de unde esti si mai putin de unde vrei sa ajungi, exprimarea capata sens, nu este doar o descriere seaca, transmite un mesaj.

Avand curajul de a invinge inertia obisnuintei se mai adauga ceva la felul in care scrii sau vorbesti sau filmezi, mesajul.

El vine in urma constientizarii, ca lumina printre gene in primele momente de trezire, realizezi ca ai ceva de spus.

In acest fel te deschizi catre altii si incepi sa oferi, sa descoperi sensul unic, de la interior la exterior.

Nu ai de ce sa doresti sa fii original fiindca in felul acesta vei incepe sa ii copiezi pe altii, recunoaste-ti propria originalitate si foloseste-o.

A fi firesc deriva din a-ti recunoaste firea!

Exprimarea are Lumina si Viata in ea cand suntem in centrul ei, nu doar o emisie de idei sforaitoare, reflectate de la altii, eventual patriotice.

Dealtfel, primul lucru pe care il face nou-nascutul cand vine pe lume este sa se exprime, in felul lui, dupa aceea trece sa ia masa!

Cu mult firesc, fara graba, sinceritate si umor, sesizam ca in jurul nostru se ridica cortina care dezvaluie o lume ce ne asteapta sa o exploram.

 

MarcelAlyna – Elta

Bucuresti

28 februarie 2019